marți, 3 ianuarie 2017

Republica Dragnea


Au trecut si alegerile, au trecut si sarbatorile, ne intoarcem si ce sa vezi!
Republica Dragnea, cu ceva condimente risipite de la santa Klaus.
Ce avem noi aici?
Pai, mai intai avem un lider de necontestat al partidului si statului. Din Teleorman, doamnelor si domnilor, Liviuuuuu Dragnea !!! Coltul rosu ! In coltul albastru o diva care stramba din nas, cei drept, de pe schiuri, din ce in ce mai mica dar si mai guraliva, contrar obiceiurilor sale si care, zic, ar avea mari sanse sa devina un soi de opozitie reala la mareea rosie la care asistam de azi incolo in Romania, republicii lui Dragnea.
Dragnea-voda intaiul ce face? Pai mai intai face ce a invatat de la mosu’sau Ilici. Sa-si puna oamenii de incredere, ba mai mult pe aia mai obedienti. Asta este principala calauza si principala calitate a acestora. Ma intreb daca veti avea vreo pretentie la oamenii astia…pai e normal sa n-aveti. La asa criterii asa performanta! Cel putin Boc era profesor universitar si dovedise ceva performante ca primar, inainte sa fie yesmen-ul lui Basescu, dar astia? Nu stiu, intreb, vom vedea…
Dupa care ce face Dragnea voievod? Pai nu face unele prostii ale lui Ponta, nelasand sa mearga la presa informatiile? De ce? Pai si ptr faptul ca asa isi arata muschii respectiv autoritatea si e suficient. Sa revenim la oameni. O pune pe o doamna , tot de teleorman sa fie ministrul de interne. Ce ne va spune? Ca respecta femeile…hai pe bune? Nu cumva ai pus-o pe cucoana doar ca sa conduci tot tu, de fapt internele? Sau ministerul dezvoltarii bunaoara !?! Dragnea bei va fi suficient de talentat in a conduce trebusoarele interne ale Teleromaniei, judet indepartat al unei Europe care balteste si probabil, la ora la care scriu inca nu se stie nici macar pe „surse”, il va pune in coasta lui santa pe batranul Viorel, tot si Viorel il cheama cu toate istoriile lui care se intind pe lung dar si pe lat inca din miezul geografic si calendaristic al razboiului rece cu Viena, cu subalternitatea domniei sale la sinucigasul Marin Ceausescu, adica don general, cu trecerea prea discreta dupa gustul meu pe la Sie sau cu trecerea zgomotoasa pe la externe, din nou pe cand cu scandalul votarii in diaspora din 2014, ma refer la tov. Melescanu…
Daca ar fi sa fac o paralela intre Vacaroiu-Nastase-Dragnea sunt practic aceleasi Marii dar cu alte palarii. Lupul doar isi schimba blana si naravul ba…Pe de alta parte ce pretentii sa avem?
Pe vremuri Conventia democratica avea totusi in spatele ei niste seniori. Ma refer la domnul Coposu sau la domnul Diaconescu. Acum, pauza de nota intreaga, de fapt eu cred cu tarie ca alegerile astea nu le-a castigat pesedeul ci le-a pierdut peneleul. Cand? Inca din 2012 cand s-a bagat in usele, asta a fost primul cutremur, apoi actiunea pedelizarea care iarasi la cutremurat profund, mai apoi filmuletele lui madam Ghorghiu, cel mai bun activist de promovare al pesedeului, domnul Dragnea ar trebui s-o premieze, ca sa nu mai vorbim de circul excelent regizat la alegerile locale cu atatia candidati la primaria generala unul mai bun ca altul. Si atunci e absolut normal ca Romania sa fie atat de rosie. Am votat USR dar nu am asteptari din partea lor. Ma gandesc ca e o palarie mult prea mare ptr domnul Nicusor Dan, asa cum il cunosc prietenii mei, de exemplu…si atunci cu o dreapta-stanga, din ce in ce mai nevolnica si amarata, e absolut firesc sa castige pesedeul, ma mir ca nu au castigat mai mult. Inchei, ca n-avem ce comenta prea mult. Republica Dragnea doamnelor si domnilor pe de-o parte, pe de alta parte imi aduc aminte ca am terminat liceul in 1985. Din 27 de colegi mai suntem vreo 5 prin Romania, asta pe de alta parte. Iar la final o previziune:
Doooamnelor si dooomnilor (tremolo indelung pe toba mica)!!!
Presedintele Romaniei din 2019 va fi, va fi…evident, domnul Liiiiviuuuu Dragnea !!!

Orice alt comentariu e de prisos. Va doresc sa aveti ce va asterneti !

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea a treia


Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea a treia, ca nu vreau sa va plictisesc...

Stimate prietene,

Nu ti-am mai scris din vara, mai exact din august. Ce pot sa fac, ce pot sa fac !!! Ma vaicaresc la tine, ca la altii n-am cum si chiar daca as avea cum, ar fi de prisos. Parca locuiesc in tara surzilor, iti vine sa crezi? Nu numai eu ma vaicaresc ci toata lumea. Toti ne vaicarim si toti suntem surzi…o sa ma intrebi cum vine asta… pai uite asa, foarte bine!
Pe de-o parte ne plangem ca nu avem acces la asigurari de sanatate decat prin diverse artificii, nu avem nicicum acces la asigurari sociale, somaj si partial la dreptul la pensie. Noroc cu Mihaela Mihai care a fost singura, dupa stiinta mea care a facut ceva in acest sens, dar nu despre asta vreau sa iti scriu astazi, pentru ca eu unul sunt satul de ridicari din umeri si mers mai departe cu capul intre urechi.
Vreau mai intai sa iti povestesc despre sistemul nostru de promovare. E un sistem ca nimeni altul si culmea functioneaza si nu-l deranjeaza nimeni. Au fost ei deranjati oameni mari: Nastase, Voiculescu, Vantu si altii, ziceai ca e imposibil cu astia. In ceea ce priveste promovarea cantecelor la radio aici n-ai nici o sansa, pe de-o parte autoritatile considera oricum ca fiind suficient de neserios domeniul, iar pe de alta parte baietii din sistem sunt foarte disciplinati. Nu se dau in gat unii pe altii, nu sunt scurgeri de informatii in presa, ce mai… lucrurile merg mai ceva decat in marile familii siciliene. O sa ma intrebi cum se intampla asta? Pai foarte bine. Daca esti neica nimeni trimiti si tu o piesa la radio 21 sau Europa fm, de exemplu pe o adresa de email care de obicei e a nimanui, stii tu alea care incep cu office@, astea, de obicei, in Romania si mai ales in „industria” muzicala sunt pentru fraieri. Astepti 3 zile, o saptamana, nu te suna nimeni, iar dupa vreo doua saptamani suni tu si evident ca nu iti raspunde nimeni. Esti insistent, iar, poate, dupa vreo luna iti raspunde cineva si eventual iti spune ca n-au primit nimic si in cazul asta iti mai aloci inca o luna ca sa iei parcursul de la capat, dar daca ai noroc intr-un final apoteotic iti spune o secretara pe un ton de robot telefonic ca melodia ta nu se potriveste cu, citez, „politica postului”. Inchizi telefonul cu o fata usor tampa si cu un gust amar si te gandesti ca ai cheltuit 300 sau 500 sau 1000 de euro degeaba. „Norocul” tau vine insa de pe facebook unde niste doamne si niste domni „bine intentionati” iti povestesc atragandu-te astfel la fel de fel de cursuri sau sesiuni de dezvoltare personala pe bani multi, evident de la tine catre ei, ca salvarea ta nu vine de la radiouri, ca rezolvarea problemelor tale vine doar din promovarea pe internet. Tu, neica nimeni, dai banii pe cursuri si te apuci sa aplici ce ai invatat: iti faci conturi, postezi piesele, te imprietenesti samd, apoi astepti cu sufletul la gura sa se intample ceva, o luna, doua, trei. Vezi insa ca, de fapt, pe langa faptul ca niste prieteni, din politete ti-au dat niste like-uri si eventual niste distribuiri, in rest pace si liniste. Revii din nou la acele doamne si acei domni care eventual de abia acum te anunta: „Da’ce credeai frate ca e ceva pe gratis? Totul e pe bani nenica! Baga bani in promovare si ai sa vezi ca ai succes…bun…si incepi sa bagi bani in buzunarul lu’ iutub, lu’ feisbuc, lu’gugal adord si…iarasi nimic. Ai vrea si tu sa canti la zilele orasului Tancabesti asa cum face Corina, ai vrea si tu sa canti la sarbatoarea macului inflorit de la Dolhasca asa cum canta baietii de la Akcent sau macar la sarbatorile alea comunale facute de pe camion, in regia aluia de la Vacanta mare, Axinte sau cum il cheama, dar constati ca nu te vrea nimeni, ca nu suna telefonul. Pai ce sa faci? Ai dat o mie pe piesa, inca o mie pe „cursuri” si „promovare”. Iti vine o idee, geniala, da!!!
Participi la Vocea Romaniei sau X Factor. Asta e! O sa te vada o tara intreaga, toti vor aprecia talentul tau si vei deveni in scurta vreme o vedeta necontestata si atunci sa vezi cum vor veni ele, radiourile la usa ta sa te implore sa le dai piesele tale nepretuite sa le difuzeze…ce sa mai.. asta e rezolvarea. Te duci acolo si ce sa vezi, pe langa faptul ca oamenii aia, daca te trec de preselectie iti impun ce piesa sa canti iti mai cer si Povestea. Ce poveste frate? Pai n-ai si tu un accident de masina, sau niste luni de puscarie in Uzbekistan sau macar o nepoata care are cancer la 5 ani, nu stiu ceva, ca sa ajungi in finala…Pai n-am, eu am venit sa cant…Pai nu asa ne-a fost vorba mai omule…si atunci ce sa faci, multumesti lui D-zeu ca ai aparut macar la o editie televizata, te-a vazut mama si cele doua matusi inlacrimate de emotie si cu asta basta.
Te duci acasa si te culci, iar a doua zi dimineata deschizi radio Zu si il asculti pe Randi care are printre multele calitati muzicale si interpretative una fundamentala: nu s-a nascut neica nimeni.
Nu vreau sa iti retin atentia pentru ca stiu ca timpul tau e pretios. Promit sa revin cu continuarea acestui minunat subiect care este promovarea valorilor muzicale in Romania.
La buna vedere!

joi, 22 decembrie 2016

Revolutia si lovitura de stat din decembrie 1989, din Romania


Mihail Gorbaciov lua, în 1985, puterea în Uniunea Sovietică, iar la Editura Politică din Bucureşti apărea, cu patru ani înainte de Revoluţia din decembrie, sub coordonarea lui Virgil Măgureanu, cartea "Puterea politica şi sistemul social".
Coautorii celor 288 de pagini erau Ion Iliescu, Vasile Secăreş, Ovidiu Trăsnea, Ioan Mircea Paşcu, Mihai Drăgănescu, Constantin Popovici, Marin Stoian şiVictor Duculescu. Primii şase aveau să fie printre cei care au pus mâna pe putere după fuga lui Ceauşescu, Măgureanu şi Iliescu fiind printre artizanii împuşcării cuplului de dictatori în ziua de Crăciun. În carte se regăsesc termeni care au făcut istorie după  Revoluţia furată: "liderul charismatic", "consensul in jurul puterii", "controlul politic".
Suntem dupa  27 de  ani de libertate. Acum 27 de ani eram pe strazile Bucurestiului, imbatati de libertatea pe care ne-o inchipuiam. Era inca traita din plin inconstienta lipsei de informatii si naivitatea schimbarii si aducerea instantanee a occidentului pe plaiuri mioritice. Asta imi inchipuiam eu cand priveam plecarea elicopetruluii de pe sediul comitetului central.
Cateva puncte merita reamintite:
1. Incluse intr-un context mai larg de stopare a experimentului comunist si de desfiintare a acestui sistem care s-a dovedit falimentar economic si social, dupa 7 decenii de experimentare pe sute de milioane de oameni. Neintamplatoare venirea la putere a lui Ronald Reagan si mai apoi a lui George Bush, a papei Ioan Paul al II-lea(fost cardinal, de origine poloneza, adica venit din tara in care se asezase déjà prima miscare serioasa impotriva sistemului) si nu in ultimul rand “netezirea” venirii la putere a lui Mihail Gorbaciov in fruntea URSS, netezire creata de Iuri Andropov si el deasemenea, pentru scurta vreme la sefia URSS dar si seful KGB-ului in perioada revolutiei ungare, la Budapesta in 1956, intamplator sau nu.. Acestia fiind artizanii principali ai schimbarii care a inceput prin miscarea Solidaritatea din Polonia si care s-a incheiat, ca proces, cu desfiintarea din 1991 a URSS, practic procesul a durat vreo 12 ani si a culminat in 1989. Acum este absolut evident pentru toata lumea ca a fost un plan. Asa cum tot un plan a fost acela de instaurare a comunismului.
2. Evenimentele din Romania, mai exact de la Iasi, Timisoara, Bucuresti, Sibiu si Cluj, declansate, intretinute si duse la bun sfarsit prin mecanism invatate in scolile serviciilor secrete:
Controlul general al intregii operatiuni a fost dat in responsabilitatea serviciilor secrete rusesti, mai exact pe mana GRU, serviciile secrete militare, evident cu acordul american si al aliatilor acestora.
Au colaborat deasemenea si elemente ale serviciilor secrete unguresti si sarbesti si probabil si al altor servicii, probabil cel francez, oricum mai putin implicat.
Metoda a fost una standard. Infiltrare masiva, diversiune la multe niveluri incepand din strada si pana la parghiile puterii, precum si manipulare prin mijloace specifice, simulatoare, practica de strada, manipulare prin radio si mai ales prin tv,iarasi, dupa un plan bine stabilit.
Intr-o majoritate covarsitoare, atitudine “non-combat” din partea serviciilor secrete romanesti fie cele militare sau ale securitatii, foarte important,  lasand astfel spatiul liber de lucru pentru colegii straini. Existenta unui plan cunoscut doar de palierele  inalte de raspundere de la nivelul armatei si securitatii si aplicarea lui incepand din dimineata zilei de 22 decembrie cand au fost “lasati” sa iasa in strada oamenii de pe marile platforme industriale atat din Bucuresti cat si din tara. Evident si existenta planului de dinainte. O persoana foarte importanta dupa parerea mea a fost in acest context generalul Stanculescu cel care de fapt a urcat pe cei doi Ceausesti in elicopter tinandu-i astfel sub control (sau arestandu-i de fapt, poate fi un sinonim) astfel preluand puterea vreme de cateva ore si predand puterea mai apoi lui Ion Iliescu cel care, déjà era stabilit, de fapt, sa devina varful noii puteri instalate.
  Ceausescu Nicolae a fost tradat de institutiile de forta  iar ordinele de stopare si distrugere a demonstratiilor de la Timisoara dar mai ales de la  Bucuresti nu au fost executate conform ordinelor. A fost evidenta fractura intre activul de partid in cea mai mare parte loial lui Ceausescu si o mare parte a activului din armata si securitate care nu a executat intr-o mare  masura ordinele.
3. A fost o revolutie, o lovitura de stat si o schimbare de regim cu un larg ajutor venit din strainatate. A fost o revolutie pentru ca multi oameni au fost in strada si au protestat. Ei nu ieseau insa in strada daca nu isi dadeau concursul profesionistii in ale diversiunii si manipularii si nu isi dadeau concursul si ceilalti din interior care au lasat, discret ca aceste lucruri sa se poata intampla. A fost o lovitura de stat ptr ca a reiesit in mod logic si planul prestabilit si “actorii” externi dar si interni si faptul ca tot aparatul represiv creat, l-a parasit, in marea lui majoritate, pe Ceusescu. A fost o schimbare de regim stabilita de marile puteri care au vrut sa incheie socotelile cu experienta societatii socialiste nu numai in Romania, dar si in intreaga Europa.
4. Au murit aproape 1000 de oameni iar acest lucru este obligatoriu de lamurit. In ultima vreme s-au facut pasi importanti, a trebuit sa treaca 27 de ani. Va fi cu adevarat lamurit cand toate aspectele legate de aceste evenimente vor fi in totalitate desecretizate. O desecretizare totala nu va fi posibila mai devreme de 50 de ani, se pare. Implicatiile sunt multe, complicate si cu siguranta neasteptate, dar ceea ce este evident, este faptul ca daca vreme de 27 de ani nu s-a putut trage linie si nu s-a putut afirma o concluzie finala despre tot acest complex de fapte si situatii care a fost revolutia romana din 1989 este foarte clar ca lucrurile sunt mult mai complicate si mai grele pana la urma decat se poate crede, cel putin pentru acest moment. Eu vad, daca imi este permisa comparatia, dosarul revolutiei romane ca si dosarul asasinarii presedintelui Kennedy, de exemplu. Dar sunt convins ca la un moment dat cand toate “problemele” se vor “stinge” ca se va spune cu subiect si predicat ce s-a intamplat atunci, intr-un document complet si mai ales oficial. E posibil insa, sa nu traim asta decat, poate, peste alti  25 de ani.
5. A fost drama, mai mica sau mai mare a zeci de mii de oameni, intr-un fel sau altul, iar asta este un aspect foarte important. Frustrarea determinata de nedreptati, minciuni, manipulari si false interpretari ulterioare este iarasi un aspect foarte important. A scoate din ecuatie mentalul si emotionalul colectiv sau individual ar fi o mare eroare. Problema cea mai mare in acest context este aceea ca dramele si frustrarile reale si evidente vin in contradictie profunda cu aspectele legate de siguranta nationala a tuturor statelor implicate in acest proces intamplat in Romania lui decembrie 1989 si cred ca, de fapt rezolvarea tuturor problemelor si raspunsul multor intrebari vor veni atunci cand aceasta contradictie se va rezolva intr-un fel sau altul. Din acest motiv cred ca tipul de raspundere necesar unei astfel de abordari si rezolvari, dupa parerea mea este peste nivelul de autoritate a Romaniei din simplul motiv ca Romania nu a facut singura acest lucru.
 
De fapt, a cam fost luata pe faras si in 89'si mai tarziu odta cu intrarea in NATO si Uniunea europeana
Sa nu uitam sa plangem mortii, sa ne uitam cu respect catre cei care au suferit si bine ar fi sa ne manifestam clar impotriva tuturor celor care au profitat de pe urma revolutiei romane. Tot ceea ce este extraordinar dupa parerea mea este faptul ca sunt oameni care, iata, au ajuns la 30 de ani si care stiu despre comunism si Ceuasescu doar din povesti, filme sau carti. Iar asta este cel mai mare castig al lor pe care l-au primit in dar peste timp si peste generatii de la cei care au murit sau au suferit  atunci. Iar asta este peste siguranta nationale, secrete de stat, politica si vremuri. Este marea victorie de atunci, de fapt.

luni, 12 decembrie 2016

Cu ce vine in desaga santa Klaus?


S-au incheiat alegerile. Acum incepe negocierea. Cateva ganduri. Mai intai, ceea ce este absolut evident este scorul obtinut de PSD. Niciodata in istorie, din 1992 incoace, nu a  obtinut aproape 50% din voturi. Asta inseamna ceva. Inseamna in primul rand faptul ca romanul, mai intai de toate este conservator. Nu ii plac schimbarile si nici oamenii noi, de fapt. Toata aceasta campanie de media cu oameni noi a fost in mare parte inutila. Apoi, romanul inca este sensibil la promisiuni, care, chiar daca nu vor fi tinute, lui, romanului ii face placere sa le auda. Pentru el nici treaba asta cu penalii, condamnati samd, nu are vreo mare importanta: "Ei si? Toti fura!". Pana la urma oricine vine la putere e firesc sa fure. Furatul din banii publici e un fapt permis in logica celor mai multi dintre co-nationali. Furatul nu e, astfel, o mare scofala si am vazut asta in mai multe randuri in ultimii ani.

Romanul este, asadar, tolerant cu cel care fura, dar si cu cel care minte. E ca o joaca pentru el sau, in cel mai bun caz, ca o fatalitate. PSD-ul a facut cel mai important scor din ultimii 25 de ani, asa cum spuneam si l-a facut din cel putin trei motive: primul este acela ca PNL-ul a avut cea mai penibila prestatie din ultima vreme si ma refer de la momentul alegerii lui Klaus Johannis si pana acum. Au reusit practic intr-un mod halucinant sa devina cei mai buni agenti electorali  ai PSD-ului. Cu tot circul si cu toata prestatia lamentabila din aceasta campanie, cu comunicarea foarte slaba si total gresita, cu balbaielile incalificabile de la locale samd, au reusit sa se discrediteze suficient de mult astfel incat sa piarda "valul" de la prezidentiale si sa devina poate cel mai redutabil agent electoral al PSD-ului, asa cum spuneam.
Apoi, trebuie sa recunosc, ca retorica lui Liviu Dragnea a prins la populatie. Omul a venit, inginereste si a prezentat un program, pe care l-a explicat si pe care, cel putin teoretic la pus sub semnul posibilului. Iar in a treilea rand se dovedeste inca odata, nu pentru ca mai era nevoie, ca in materie de politica romaneasca, PSD-ul, urmasul PDSR-ului si urmasul-urmasului FSN-ului, respectiv PCR-ului stie sa faca politica, il intelege cel mai bine pe roman, in marea lui majoritate si dovedeste ca organizarea teritoriala si detinerea unor oameni destoinici si mai ales disciplinati sunt caile simple dar drepte catre victorie in alegeri. Nu imi face nici o placere sa constat aceste lucruri dar n-am cum sa nu le observ. In ceea ce priveste PNL-ul mie nu mi se pare ca a repurtat o infrangere zdrobitoare. Asta cu infrangerea zdrobitoare este probabil raportata la sansele pe care le-a avut in ultimii ani de a se aseza ca o forta adevarata, care sa conteze in lupta cu PSD-ul. Dar daca ne uitam la cifrele istorice repurtate de PNL lucrurile sunt cel putin comparabile. Problema de fond a PNL-ului, dupa parerea mea este, mai intai, faptul ca e aproape "inghitit" de PDL si mi se pare ca, de fapt, PNL-ul acela istoric, nu mai exista si apoi ca nu mai are resurse umane sau cel putin asa pare. Ca actuala conducere va fi inlocuita este absolut evident. Problema care se pune este ce vor pune in loc si cum vor reusi sa devina totusi o forta care sa fie in stare sa se bata cu PSD-ul, singura forta dealtfel care poate face asta in Romania in urmatorii ani. Daca totusi imi amintesc, insa de USL atunci mintea mea se incurca pentru ca daca vor astepta in continuare niste firmituri de la PSD, asa cum face Tariceanu de exemplu vor condamna o istorie de 150 de ani a singurului partid istoric, in viata, din Romania, vor condamna numele familiei Bratianu, iar asta mi se pare cea mai grava problema, nu numai a PNL-ului dar si a Romaniei si a romanilor pana la urma. Cu USR-ul nu pot fi decat subiectiv pentru ca l-am votat stiind ca nu va trece de 10 %. Cu toate astea e o mare bucurie sa vad ca sunt 2 milioane de oameni care gandesc la fel ca mine in Romania. Nicusor Dan, in 2004 era un cvasi-necunoscut. A crescut constant. Acum are posibilitatea sa isi aseze partidul in postura de posibila principala forta politica a dreptei din Romania. Asta este sansa lui Nicusor Dan in urmatorii 10 ani. Daca v-a reusi se va vedea din ianuarie in parlament si se va vedea mai ales in 2020. Singura lui problema este, poate, sa nu fie aceasta "caciula" prea mare pentru el. Vom vedea. In rest nu prea am ce sa spun. Tariceanu, UDMR-ul, Basescu sunt niste entitati care vor popula in mod inutil parlamentul Romaniei. De fapt sunt partide personale, adica "umbrele" pentru lideri si nimic  altceva. In final o concluzie. Pana la urma asta e Romania, astia sunt romanii. De fapt, au votat vreo 50% pentru ca, de fapt, sunt vreo 14 milioane de oameni cu drept de vot si nu 16. O jumatate dintre noi sunt ori mult prea superficiali, ori total dezinteresati, ori suficient de scarbiti de politica si din aceste motive nu voteaza si nu vor vota niciodata. Rezultatele istorice, de asemenea arata acest lucru. Dreapta romaneasca niciodata nu a facut un scor mai mare decat stanga. Romanii in marea lor majoritate sunt de stanga. Acel "bloc de gheata" amintit de Cristian Tudor Popescu, mostenit de pe vremea lui Ceausescu inca nu s-a topit si nu se va topi curand. Romanii nu iau in serios politica, pentru marea lor majoritate politica este alta decat ceea ce fac baietii in cravata si costum. E doar descurcareala. E doar smecherie. E doar vrajeala. E doar, in cel mai rasarit caz, oportunism, mincuna si hotie. Romanii, in general, nu prea au orientari de stanga sau de dreapta si mai ales sunt foarte conservatori. E foarte posibil ca Liviu Dragnea sa fie urmatorul prim-ministru al Romaniei. Este totusi condamnat definitiv. In urechile cancelariilor europene si americane  asta nu suna deloc bine. In urechile romanilor asta suna total diferit. Iar din aceasta dilema nu putem iesi, vorba lui nenea Iancu... Asadar deocamdata, asteptam "cadourile" de la santa Klaus.

joi, 1 decembrie 2016

Romania mea


Despre patriotism nu se vorbeste. Asa cred eu si acum incalc aceasta regula. Spun ca nu se vorbeste pentru ca este un sentiment foarte intim. Patriotica este familia, patriotici sunt copii si parintii. Patriotica este intalnirea cu baietii la un meci si la o bere sau la un gratar, afara...Patriotica este munca de fiecare zi, lupta de fiece zi in care te zbati sa iti indepinesti menirea sau visurile, sa iti indeplinesti misiunea sau dorintele. Patriotica este sarbatoarea botezului sau a nuntii, precum si ritualul trecerii in nefiinta. Patriotic, cred, este chiar Tatal nostru, asa cum patriotic este ce face medicul sau profesorul, pompierul sau pilotul. Patriotism este atunci cand vrei sa iti fie bine, cu demnitate, smerenie si buna credinta. Tara este un rezultat al sumei tipurilor de patriotisme pe care le purtam fiecare in suflet. Daca te doare la trei metri in spate despre treaba asta, sau te bati cu pumnul in piept, dar de fapt, acasa, cand te uiti in oglinda, singur in baie, zambesti ironic, inchipuindu-ti ca i-ai pacalit pe fraieri, daca crezi ca doar steagurile, popii, moastele si respectul fata de niste strabuni pe care nu ii stii prea bine este patriotism te indemn sa fii mai atent. Daca nu vrei nu e nici o problema, doar, nu te inghesui sa primesti. Nu zbiera, plangandu-te. Nu critica si nu infiera. Nici o mare personalitate nu s-a autodeclarat patriot, ba mai mult, nici nu le-a trecut prin cap sa se proclame astfel. Ma gandesc la Ghandi sau la Ivan Patzaichin. Ma gandesc la Paulescu sau la Mandela. Patriotica, pana la urma este intreaga noastra viata, in primul rand pentru ca orice am face si oriunde am fi, tot romani ramanem. Din aceasta cauza nu poti vorbi despre patriotism, nu te poti bate cu pumnul in piept cu asta, pentru ca tara suntem noi, iar patriotismul este ca o respiratie. Nu poti vorbi despre ea, dar este fundamentala.

vineri, 14 octombrie 2016

De la zei la oameni si inapoi.




Doi intelectuali importanti ai Romaniei de azi, in anul de gratie 2016, domnul Mircea Cartarescu si domnul Nicolae Manolescu, considera recentul laureat al premiului Nobel pentru literatura ca nefiind vrednic pentru primirea acestei distinctii. Este vorba, dupa cum probabil stiti, despre Bob Dylan. Il avem si pe domnul Dan C. Mihailescu, deasemenea o figura proeminenta si respectabila, care spune deasemenea ca i se pare de-a dreptul ridicola optiunea pentru Dylan la Nobelul pentru literatura.
Domnul Cartarescu spune ca, citez "Și-mi pare atât de rău pentru marii scriitori care îmbătrânesc la coadă, maeștrii și favoriții mei: Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashberry, Vila-Matas… Ne-a făcut-o comitetul Nobel de data asta!", am dat copy-paste de pe articolul publicat pe Hotnews astfel incat sa nu existe nici un fel de dubii. Intre timp, domnul Cartarescu a retractat, spunand ca s-a razgandit si ca noaptea uneori este un sfetnic bun...
Domnul Manolescu este si mai transant: " Bob Dylan, care a luat premiul e un textier de mana doua. E o mizerie", citeaza Adevarul.
Pe de alta parte aflam de pe Twitter ca presedintele Barack Obama spune "Congratulations to one of my favorite poets, Bob Dylan, on a well-deserved Nobel" sau the New York Times care se intreaba de ce le-a trebuit atata timp ca sa ii dea premiul. Scriitorul Salman Rushdie, aflat printre favoritii acestui an, declara ca "We live in a time of great lyricist-songwriters – Leonard Cohen, Paul Simon, Joni Mitchell, Tom Waits – but Dylan towers over everyone. His words have been an inspiration to me all my life ever since I first heard a Dylan album at school and I am delighted by his Nobel win." sau scriitorul Steven King care spune ca „I am ecstatic that Bob Dylan has won the Nobel. A great and good thing in a season of sleaze and sadness.”
Am ales in mod special declaratii importante si contradictorii si voi incheie in a cita declaratia Sarei Danius, secretarul permanent al Academiei Suedeze: "Bob Dylan e un mare poet, pur si simplu. Este un mare poet, in mareata traditie a limbii engleze. V-as recomanda sa ascultati Times of Freedom, alta piesa ar fi Visions of Johanna. Dar as sugera sa incepeti cu Blonde on Blonde, din 1966"
Dupa atatea si atat de prestigioase pareri pro si contra si va rog sa ma credeti ca mai sunt si altele, de ambele parti, imi voi permite niste aprecieri personale. Mai intai ca este intr-adevar o alegere surprinzatoare in sens pozitiv, din punctul meu de vedere, pentru ca academia suedeza da astfel un semnal extrem de pozitiv si anume acela ca nu este intr-un "glob de sticla", acela ca institutia premiului Nobel este o institutie vie, pentru si printre oameni si nu doreste sa fie apanajul unei elite rupte de realitate, plutind intr-o iluzorie si vesnica auto-contemplare sau vexatiune cronica. Apoi ca, ghidandu-ma dupa "schimbarea la fata" a domnului Cartarescu, constat inca odata, asa cum spunea cineva ca e o lupta dura printre "astrii" intre a fi actual si a ramane o legenda. Iar ceea ce a facut diferenta, in ochii celor de la academia suedeza este tocmai aceasta reinventare continua prezenta in profilul artistic al lui Robert Allen Zimmerman.
Si nu in ultimul rand si cu asta inchei, oamenii nu inteleg ca prin Bob Dylan, de fapt, a fost premiat un intreg fenomen care exista de vreo 100 de ani si care nu este nici Goethe, nici Bach si nici Brancusi, dar este cultura adevarata. Nu are un nume, poate, dar intelegem cu totii legatura cu noroiul de la Woodstock, cu drogurile lui Jimi Hendrix, cu necunostinta notelor muzicale la Lennon si McCartney sau raguseala din vocea lui Miles Davis. Realitatea este ca multi dintre domnii care zambesc ironic in coltul gurii si se declara dezgustati de acest fenomen nu inteleg acest popcult, daca ii putem spune asa, pentru ca ori nu au trait in sanul sau in preajma fenomenului (de exemplu nu mi-l inchipui, sincer, pe domnul Manolescu dansand usor cherchelit de gatul unei domnisoare apetisante, in tinerete, intr-un mood de rock-hero, pe intonatiile psihedelice ale lui Plant sau Morrison) sau daca au trait, asa cum declara domnul Mihailescu, pe care indraznesc sa il cred, posibil sa fii uitat starea respectiva de atata liniste de biblioteca din ultimii zeci de ani sau pur si simplu sa nu ii mai permite varsta sa fie din cand in cand intr-un soi de blowing in the wind... nu stiu... presupun...
Ne permiteti stimate varfuri ale elitelor intelectuale sa consideram ca Beethoven poate fi si Pink Floyd? Ne dati voie sa gandim stimati domni foarte seriosi si severi ca Miles Davis este un geniu intocmai ca Amadeus? Putem sa indraznim sa il punem pe Dylan langa Edgar Alan Poe sau William Shakespeare? Daca nu ne lasati e pacat. Iata ca academia suedeza ne deschide drumul. Ne face cu ochiul...
Congratulations mr. Tambourine Man !

marți, 20 septembrie 2016

Ce ai facut tu, tata, ca sa imi faci mie viata mai buna? - in atentia producatorilor de emetiral


Au facut , in trecut , niste bani, mai mult sau mai putin onest.  Au plasat, ulterior acesti bani, astfel incat si-au cumparat prezenta pe niste liste de partid. Marea majoritate au facut asa din 90' incoace. Se comporta in acest moment ca o haita, cu reguli interne, cu manifestari sincrone in afara, cu un "Dumnezeu" propriu rezultat din contextul de interese care, redus la scara inseamna, doar, bani si putere. Asa se comporta si taximetristii care nu raspund la comenzi, mai nou, ca forma de protest, de fapt, pentru acel 1,39/km insuficient in acceptiunea multora dintre ei. Ei sunt in slapi , maieu si pantaloni scurti. Multi dintre ei sunt baieti de oras care vor sa dea tunuri si sa nu munceasca ca fraierii.  Ceilalti sunt la costum si cravata. Cei mai multi dintre ei sunt baieti de oras care vor sa dea tunuri si sa nu munceasca ca fraierii. Pe "interior" nici o diferenta. N-au trecut, ca nivel de evolutie, de tipul de organizare a unei haite. Nici o diferenta intre taximetristi si sparlamentari. Sunt prea putini taximetristi care raspund la comenzi si mult mai putini parlamentari care isi permit sa se mictioneze contra vantului. Ce diferenta este intre presedintele celui mai important partid din Romania, Liviu Dragnea, condamnat definitv, care, de curand, de voie sau de nevoie l-a imbratisat pe un inculpat in mai multe dosare, Victor Ponta si care, in aceste conditii, il cheama la raport pe primul ministru. Acest prim ministru acuzat ca este in slujba unor puteri straine (brrrr...asta e marota tuturor comunistilor, de exemplu, din ultima suta de ani-mereu sunt niste straini aliati cu niste vanzatori de tara care vor sa il sclavizeze pe saracul sarac-adica cu alte cuvinte, cu noi va este rau, dar daca vin STRAINII o sa va fie si mai rau...groaznic...:)))
De fapt, la o privire cinstita si simpla il vezi pe unul Dragnea din Teleorman, practic fara o meserie clara in afara de "furnalele" pregatirii intense de partid ca se trage de sireturi cu Dacian Ciolos, om cu studii, cu responsabilitati certificate si autentice, verificate  in fata si impreuna cu institutii europene credibile, un om la care se vede ca a citit de-a lungul vietii mai mult de o suta de carti si la care se vede, mai ales, de la distanta, un natural bun-simt si o modestie deasemenea naturala, ca sa vorbim doar de doua dintre normalitatile primului ministru. Cand vezi treaba asta nu te mai mira sau ti se face inca odata SILA (spre entuziasmul producatorilor de emetiral) referitor la faptul ca 73 de indivizi care se auto-intituleaza alesi ai poporului (sunt curios cati dintre ei isi cunosc alegatorii sau cati alegatori isi cunosc senatorul)au votat faptul ca Gabriel Oprea acest unic bodyguard din istorie care a ajuns general de armata si minstru al apararii si al internelor, sa NU ajunga pe mana procurorilor si judecatorilor si sa NU dea socoteala pentru abuzurile pe care le-a facut. Acesti adevarati mafioti dotati de la natura cu o rezistenta marita la bun-simt, la responsabilitate, la buna cuviinta, intocmai ca o bacterie care devina imuna la o gama mare de antibiotice l-au salvat, l-au "scos" pe, pana nu demult unul dintre sefii de necontestat, unul dintre el capo di tutti capi. Ei, culmea, au votat in secret (e firesc, vine campania), insa presa a identificat 23 dintre ei. Sunt, dupa cum urmeza si ar trebui umplut internetul cu ei sa-i stie cat mai multi oameni:

1. Ionel Agrigoroaie (PSD);
2. Alexandru Cordos (PSD);
3. Octavian Bumbu (PSD);
4. Cristian Dumitrescu (PSD);
5. Daniel Savu (PRU);
6. Petru Fratean (PSD);
7. Gabriela Cretu (PSD);
8. Georgica Severin (PSD);
9. Ioan Chelaru (PSD);
10. Marius Bota (PSD);
11. Nicolae Moga (PSD);
12. Petru Filip (PSD);
13. Serban Nicolae (PSD);
14. Florea Voinea (PSD);
15. Calin Popescu Tariceanu (ALDE);
16. Daniel Barbu (ALDE);
17. Mihai Nita (ALDE);
18. Eugen Durbaca (ALDE); 
19. Iulian Cristache (Independent, ex-PPDD, ex-UNPR); 
20. Gabriel Oprea (Independent, ex-UNPR); 
21. Ilie Nastase (Independent, ex-UNPR, ex-PC); 
22. Constantin Popa (Independent, PPDD, ex-UNPR); 
23. Gheorghe Saghian (Independent, ex-PSD);
24. Valer Marian (Independent, ex-PSD).  
Mai grav este ca, si as vrea sa ma insel, dupa alegerile din decembrie vom constata un parlament, poate ceva mai curatel, rezultat din niste alegeri facute de niste oameni extrem de derutati, de masinariile de partid, de laboratoarele de informatie controlata de la mai toate televiziunile, radiourile si cvasi-credibilele multe, prea multe site-uri inventate si invectate, de la ceea ce ne place sa auzim sau sa credem in numele unei sigurante insuficient investigate, oameni care vor vota in mare lor majoritate "dupa ureche", dar nu dupa o ureche a unui "lautar" talentat, din pacate...

In final o intrebare. Aduc in fata doua exemple. Ana Maria Oprea, cea care in 2011 a primit, prin donatie, ca si cadou de nunta, un imobil cu 6 etaje, pe malul lacului, din bani castigati "cu greu" de taticu' si Alexandra Dragnea care obtinea, nu de mult pentru iubitul ei un contract de promovare, pentru iubitul ei artist necunoscut, de la Cat music, doar pentru ca o cheama Dragnea. Aceste doua personaje e posibil sa fie conducatorii de peste 20 sau 30 de ani ai copilului meu. Ca si copii acestor senatori care au votat azi in favoarea unui infractor. E foarte posibil ca ei sa fie conducatorii de maine. Iar intrebarea e simpla:                                              Ce ai facut tu tata ca sa imi faci mie viata mai buna?

marți, 30 august 2016

Muzica si "muzica" din Romania



Saituri, bloguri , pareri , critica muzicala , stim ce e prost , stim ce e bun , stim ce ne place , stim ce nu ne place , credem ca suntem lideri de opinie , vrem sa fim formatori de opinie , sau pur si simplu strigam ce nu ne convine. Mai departe nu se intampla nimic. Cainii latra ursul merge, dar parca am uitat sa ascultam si ne place sa ne auzim vorbind, oricum criticand. De FACUT ceva nu face nimeni nimic, in schimb comentam, dam sfaturi, injuram si mai ales facem misto, facem CATERINCA…cel mai iubit sport al poporului roman,intr-un clasament in care nu lipseste smecheria,pacaleala,   egoismul, violenta, prostia.
Cred ca este in gena poporului roman aceasta tendinta in a nu face daca se poate nimic si de a primi totul de-a gata, daca se poate cat mai mult si de cea mai buna calitate. Suntem in stare sa nu facem nimic ptr a obtine ceva,iar daca cineva ne da ceva gratis reusim cu un talent unic sa criticam ceea ce primim ca nefiind bun sau potrivit si oricum ne manifestam nemultumirea pe modelul “muieti is posmagii”…
Suntem intr-o stare de emergenta de mai bine de 2000 de ani. Am fost emergentii ungurilor,mongolilor,polonezilor,rusilor,turcilor,nemtilor,americanilor,francezilor,englezilor fie politic,economic,militar, fie social,cultural si nu in ultimul rand muzical. Totul este de import. Acum ne indreptam catre o societate de tip american,cu ingrediente balcanice si rurale romanesti.De ce sa credem sau sa vrem ca muzica sa fie o exceptie de la aceasta regula?
 Modernizarea poporului roman s-a facut practic de la 1860 si pana undeva aproape de 1940, dupa care, in perioada comunista s-a construit mult si prost, maximum 25 % din ceea ce s-a facut atunci merita sa ramana, din pacate dupa aceea, n-a mai ramas nimic. tot ei comunistii si securistii din perioada aceea sau urmasii lor au demontat si vandut, bucata cu bucata tot ce s-a facut atunci, repet, mai degraba prost decat bine. Dar revin la modernizarea Romaniei din perioada 1870-1939.
Au inceput-o niste tineri ,copii de boieri trimisi in occident la studii,toti luminati la minte si aproape toti francmasoni, a continuat-o un neamt mai mult cu biciul…dupa care,fatalitate,a inceput razboiul. In fine,a urmat experienta comunista in care am fost cobaii simulatorilor de progres global si mondial,dupa care a explodat mamaliga,au murit oameni si unii s-au saturat
sa-l vada doar pe Ceausescu stand in palate si au inceput si ei sa-si construiasca palate profitand de schimbarea de macaz a acelor simulatori care s-au plictisit de jucaria comunista si s-au gandit sa mai castige niste bani vazand iluzii de libertate. Cu ce ne-am ales din toate astea? Cu ceea ce se vede astazi…nici mai mult si nici mai putin. Cei care au fost puternici sunt in continuare puternici, cei care au fost la butoane sunt in continuare la butoane,cei care au fost saraci sunt in continuare saraci si mai ales vor fi saraci si aici nu ma refer doar la saracie materiala sau spirituala. Ce au facut altii? Pai universitatea din Heidelberg este datata,daca nu ma insel de pe la 1200…sa fii trecut vreo…800 de ani? Revolutia industriala a inceput la Manchester si nu la Baicoi. Se intampla pe la 1600. Sa fii trecut vreo 400 de ani? Cum sa nu devii cel mai puternic stat din lume cand in doua, cele mai mari conflagratii cunoscute de istorie la inceput ai stat “cuminte” si ai vandut tuturor combatabtilor de la sireturi pana la bombe ,tancuri si avioane, dupa care vazandu-i pe toti la capatul puterilor ai intervenit alaturi de cine a facut mai frumos si ai inclinat balanta istoriei in primul rand spre sfera intereselor tale, facand dupa aceea jocurile si dictand de pe pozitii de putere…si aici ma refer la marele popor de la apus,caci daca vreme de 50 de ani lumina a venit de la rasarit ptr jumatate de planeta acum lumina vine de la apus de la o doamna incoronata purtand o torta a libertatii conditionate in mana…Citeam candva un articol in cotidianul spaniel El pais care spunea ca dupa 20 de ani de libertate in Romania 63 % din economie este controlata de oameni care inainte de decembrie 1989 au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu institutia desfiintata si updatata numita securitate.
Va invit la un exercitiu de pseudo-statistica. Jumatate din populatia Romaniei traieste in mediul rural, la tara. Ce muzica se asculta la tara? Se asculta Bach si Beethoven? Se asculta Miles Davis sau John Coltrane? Se asculta Yes sau Pink Floyd? Nu…se asculta folclor mai mult sau mai putin,mult prea putin autentic si manele…doar atat…Mai raman 50% din care cel putin jumatate o reprezinta orasele mici si mijlocii. Ce se asculta la Tandarei,Fieni,Zimnicea,Ramnicu-Sarat,Falticeni sau Fagaras? Aproape acelasi lucru,poate cu un plus de ceva Smiley, Inna, Akcent,  Angela Similea, Hi-Q sau Aurel Tamas. Au ramas 25% din care scoatem iarasi o jumatate insemnand copii pana in 12 ani sau batrani peste 65 de ani. Au ramas orasele mari. Cu populatie romma,cu o gramada de stramutati de la tara de pe vremea industrializarii fortate a lui Ceausescu,cu oameni care,in mare parte nu fac nici o diferenta intre Schonberg si Guta ptr ca muzica inseamna ptr ei una si acelasi lucru in ambele cazuri,adica ceva care gadila urechile in mod placut dupa posibilitati culturale,sociale,educationale, economice etc. iar daca ne mai gandim si la milioanele de romani care au ales sa traiasca sau sa munceasca in lumea larga va intreb ce mai ramane?...concluziile sunt lesne de inteles.
Avem modele? Muzicale,sociale,spirituale? Sunt cumva Cioran,Eliade,Tutea,Brancusi,Enescu, Ionescu si altii de teapa lor cumva, toata ziua la televizor sau la radio? Nu…ii avem insa pe Becali, avem emisiunile lui Maruta si Capatos(ca cica asta vrea poporul) s.a.
Despre ce ne vorbesc televiziunile? Despre cum a dat fiul cu sapa in cap tatalui,despre cum si-a violat tata fetita vreme de 4 ani si are si doi copii cu ea, despre cum niste elevi si-au batut profesoara sau despre cum profesoara a avut o relatie sexual cu un elev care ulterior s a sinucis. Si mai facem un concurs si mai dam niste firmituri pe gratis si mai facem putina caterinca,dupa care mergem la somn ca a doua zi inca de dimineata avem de furat,de mintit, trebuie sa ne descurcam,sa fim primii si la semafor si in general peste tot si nu conteaza daca ii deranjam pe ceilalti...
Alergam dupa bani,respectiv audienta fara nici o minima morala, fara nici o tresarire spirituala sau de constiinta,mai bagam niste arginti in buzunar,ne consideram de succes si ne miram daca mai suntem in stare ca Romania, tarisoara noastra, patrisoara noastra ptr care ne-am da si viata e un wc de servici de la marginea imperiului in care toti ne facem doar nevoile si uitam sa facem curat dupa aceea. Dar ce e mai grav este ca la nivel declarativ suntem toti plini de cele mai bune intentii se spune ca suntem responsabili , ca luptam , ca vom face si vom drege,iar in realitate nimanui nu-I pasa decat de propria piele,de interesele proprii fie ele inferioare sau superioare,iar in rest afisam un adevarat avatar in spatele caruia este un chip schimonosit.
Dar haideti sa ne uitam putin si in staulul artistilor autohtoni. Ce vedem acolo? Pai vedem multe maimute,mai exact babuini. Indragostiti de popularitate, de camera de luat vederi, de petrecerile cu prezente celebre,cat mai celebre, imbracate neaparat cu textile de marca, cu dezinteres total catre zona superioara ca corpului si cu interes crescut cu cat imaginea coboara la nivelul diverselor podoabe daruite generos de bietul Dumnezeu care a hotarat ca daca nu le da prea mult creier macar sa le dea ceva ptr care sa merita sa existe. Apoi avem porci,iar porcii asa cum am vazut si cu alte ocazii isi doresc foarte tare sa conduca ptr ca ei,nu-I asa sunt mai egali decat altii. Porcii au un foarte bun discurs,pacalesc celelalte animale mai slabe de inger,le promit marea cu sarea si de fapt ei nu-si doresc decat o tavaleala in noroiul primordial sau cel mult niste grohaituri pe care evident le ridica la rang de simfonie. Apoi sunt gastele. Ele sunt foarte vizibile si mai ales foarte audibile. Discursul lor incepe iremediabil cu “auzi fata!” sau cu “in puii mei!” si au constiinta maxima inchisa in cutiuta cu machiaje. Mai sunt si multe oi,care daca ciobanii cu batele lor de hertzi ,audienta sau publicitate le spun sa o ia la dreapta ele o iau la dreapta,daca aceiasi ciobani sau altii le spun sa o ia la stanga ele o iau la stanga,ba mai mult,dupa o vreme au senzatia ca a fost chiar ideea lor sa o ia la dreapta sau la stanga si uite cum v-am descries intr-un mod specific romanesc,mioritic chiar,circuitul hitului in natura…
Trebuie sa recunosc insa ca mai sunt si ceva lei sau cai de rasa insa ori sunt rapciogosi ori sunt foarte batrani si la propriu si la figurat. Toata aceasta fauna destul de pestrita si destul de meschina are insa un principiu comun. Nepasarea,adica egoismul,apararea propriei piele,ignoranta si dezinteresul. Se inlocuieste “arderea” artistic de pe scena cu “frecarea” nurilor din dotare.
Se inlocuieste filozofia unor texte cu interjectii si strigaturi mai aproape de campii decat de scena. Cu cat e mai simplu cu atat e mai bine. Ce ma priveste pe mine ca indobitocesc si mai rau oile care ma asculta?
Se inlocuieste notiunea de dragoste cu aceea de sex. Preferam sa ne dezbracam decat sa cantam. Cu cat mai multa electronica si calculatoare cu atat mai putina muzica si emotie.
Din pacate traim intr-o tara care are un destin greu de suportat. S-a furat si se fura...din pacate se va mai fura. De aici saracia , de aici prostia , de aici manipularea si lipsa modelelor de calitate. De aici morala si respectul aflate la minus infinit. In acest context muzica devine "muzica" iar artistul devine orice altceva sau isi construieste o realitate paralela...sau emigreaza.

joi, 25 august 2016

Atelierele Milcofisme - Unora le place - episodul 3


Atelierele Milcofisme este un proiect dezvoltat prin intermediul site-ului www.milcofisme.com, un produs realizat impreuna cu Asociatia GreenRevolution si Roaba de cultura, de catre jurnalistul muzical Florentin Milcof, prin care incercam cu vorba dar si cu fapta sa promovam fenomenul muzical cultural din Romania fie ca el se numeste rock, jazz, blues sau folk. Va invitam sa urmariti episodul 3 al editiei a 2-a intitulata Unora le place-o pledoarie, in parc, despre jazz si blues. Vizionare placuta!

















marți, 16 august 2016

Scrisoare catre un prieten muzician indepartat - partea a doua

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: "Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii, pardon, muzicienii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt si mai ales de ce? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata?"


 Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, de exemplu, cu turcii sau cu voievozii, in fine, nu e treaba mea, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva, adica cu alte cuvinte el oricum ia de buna ce ii spun ca nu are de gand sa verifice... Si iata...acum partea a doua, iarasi, sper sa nu va plictisesc...



Stimate prietene,
Numai curiozitatea ta feroce m-a facut sa iti trimit si aceasta a doua scrisoare despre muzicienii din Romania. Asa cum probabil iti mai aduci aminte ramasesm la categoria muzicienilor institutionalizati. Adica a celor care sunt angajati in diferite institutii de cultura sustinute din banii tuturor, adica din banii statului. Mai intai ca zona asta este in criza de 26 de ani, inca de la lovitura de stat din decembrie 1989, ba chiar, daca imi aduc aminte bine erau probleme si pe vremea "prea-repede dar pe drept impuscatului". Pe vremea aceea umblau bancuri (sau situatii reale) in care minstrul culturii (tovarasa Suzana Gadea, profesoara de rezistenta materialelor, zice-se, matusa unei importante fetze politice ale zilelor noastre, fost sef de camera deputatilor, actual sef de camera la beciul domnesc)femeie desteapta, ce mai, cand mergea in vizita la filarmonica, de exemplu cerea, printre altele ca dirijorul sa aiba o atitudine mai responsabila ca doar d-aia ii daduse partidul functie de conducere(la dansa la scoala satului probabil ca se preda in limba engleza si conductor era asimilat cu conducator)si sa faca bine astfel incat instrumentistii sa stea pe scena in ordinea inaltimii si nu asa, de-a valma, ca in socialism noi hotaram ordinea intr-o orchestra si nu o preluam de la nenorocitii de capitalisti fie ei si din secolul 17...sau se intreba doamna ministru: "de ce conducerea institutiei populare numita filarmonica a angajat si platit luna de luna niste indivizi care folosesc niste instrumente extrem de mici, cum ar fi trianglul, care dupa ce ca sunt foarte mici se canta si foarte rar la ele. Tovarasul cu pricina nu putea fi transferat in agricultura, de exemplu? Pana la urma o tovarasa mai batrana, de la vioara sau de la viorile alea mai groase, care mereu uit cum se numesc, n-ar putea sa bata in amaratul ala de, cum ziceai ca-i zice? asa...trianglu?"...apoi ca asa era inainte de lovilutie cum imi place mie sa zic(adica o combinatie intre lovitura de stat si revolutie), iar dupa, lucrurile au capatat o alta intorsatura. Au inceput sa lipseasca instrumente, mai ales in provincie, au inceput sa lipseasca oameni, mai ales oameni bine pregatiti, care nu isi doreau sa ajunga sa cante la Botosani sau Satu-Mare, spre exemplu ci mai degraba la Cluj sau Bucuresti si de ce nu, daca nu la Berlin, macar la Dresda sau Wolfsburg sau macar la Palermo sau Valencia. Apoi mai e si problema de atitudine, la multi dintre ei. Vin si canta...ca la servici. Ca au in fata un calculator sau un contrabas sau trompeta se comporta absolut similar. Sunt aproape convins ca daca suna de pauza de masa si ei sunt in mijlocul masurii s-ar opri acolo, in mijlocul masurii. Noroc ca nu suna nimeni de pauza de masa ca s-ar intoarce in mormant nea Mahler sau Dvorak. Multi dintre ei nu stiu sa cante decat dupa note, nimic altceva, nici un alt stil de muzica si din acest motiv viata lor este la servici in fiecare zi de la 9 la 13, adica la repetitie, apoi vineri si sambata concert, iar duminica, acasa, cu familia. Seara mai la o tabla, mai la un talk show pe i-Realitatea, la o bere cu baietii si uite asa, trec zilele, lunile, anii, ajung la pensie si unii sunt ca in bancul ala cu doi contrabasisti de la opera care s-au dus intr-o seara la Traviata, iar dupa ce au iesit, stupefiati de ce au auzit comentau intre ei cum se auzea din sala si cum au cantat ei vreme de 40 de ani doar "vum-vum, vum-vum"...ma rog, nu intelegi tu, o sa-ti zic bancu' la telefon ca asa nu prea intelegi...



Cam asa cu muzicianul institutionalizat, e drept, unii ma canta si altceva, mai ales manele(se spune ca daca te duci in ziua de astazi in anumite licee de muzica vuiesc manelele ceva de speriat)cred ca ministerul invatamantului ar face bine sa introduca si un curs de manele pe modelul: "dragi copii cine nu mananca bataturica nu capata ochisor"-banc despre vietatile care se ocupa de corpul nostru dupa trecere in nefiinta-adica cu alte cuvinte, daca nu invatati teoria intrumentelor sau istoria muzicii nu intrati la examenul de ritornele, de exemplu. Eu cred ca, asa tara asta ar fi mai pregatita, adica, daca ai intreba pe oricare din trupa lu' Salam de exemplu care este ambitusul eufoniului, de exemplu, sunt convins ca ti l-ar spune pe nerasuflate, inclusiv daca e instrument transpozitoriu sau nu.
Cam asa cu muzicienii insitutionalizati. Ce mai, artisti desavarsiti!  Pe facebook daca te duci si intri pe pagina unui corist de la opera, el nu mai e corist...nu...suna urat corist, ca sa nu mai spun ca daca schimbi o litera dai in alte alea, in fine, e nasol sa fi corist. Asa ca ei isi spun cu emfaza: artist liric...eh? Suna bine nu? Apoi nu mai zic de o groaza de sindicate, ca nu cantam Mahler ca vrem doar Diabelli si Scarlatti, ca nu cantam din re bemol major ci numai din do major si cu plata orelor suplimentare din sol major maxim fa...in fine, o groaza de amanunte...
Dar hai ca nu te mai tin ca poate ai si tu treaba. Data viitoare o sa vorbim despre alte lucruri. Daca te mai intereseaza... 
La buna vedere!


sâmbătă, 9 iulie 2016

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea intai

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...


Stimate prietene,

Nu ne-am vazut de ceva vreme si am gasit ceva timp disponibil sa iti explic, mai pe larg,
despre cum sta treaba cu muzica si muzicantii in Romania, asa cum curiozitatea te-a facut sa ma inviti a spune... Mai intai ca, spre deosebire de cum stau lucrurile la voi, la noi, nu exista doar muzicieni (musicians). Nu! Ar fi plictisitor si oamenii care n-au treaba n-ar mai avea ce sa comenteze,  stii, la noi, toata lumea comenteaza si isi da cu parerea, cei mai interesanti ca si profil psihiatric sunt cei care isi dau cu parerea despre lucruri de care nu au nici un habar. Da... Asadar, la noi nu sunt muzicieni ca la voi in tara. La noi sunt lautari, muzicanti, muzicieni, artisti, vedete. Eh! Vezi? Asa,  n-ai sa te plictisesti niciodata!
Sunt lautari auto-intitulati si lautari in sens periorativ. Daca ai sa reprosezi o carenta de limbaj, de atitudine sau de performanta, automat intervine cuvantul lautar in sens periorativ. Daca o "frigi" bine cu tambalul, acordeonul, vioara, clarinetul, clapele etc. si canti ce se cere adica in principal folclor si manele(asta asculta majoritatea covarsitoare a cetatenilor romani, indiferent de etnie si indiferent de meridianul unde locuieste) se cheama ca esti lautar bun, iar daca te numesti lautar, in tine, comunitatea vede un meserias, care este superior indeobste alora cu rockul, sau alora de la televizor care fac pleibecuri. Lautarul meserias are doua zone pe care le respecta, de fapt. Jazzul si asa-zisa muzica clasica(spun asa-zisa pentru ca eu am aderat la titulatura promovata de Leonard Bernstein si mult mai potrivita, zic eu, de muzica exacta). Lautarul meserias respecta aceste doua zone si pentru ca nu le intelege prea bine dar si pentru ca modelul de public este unul pe care pana si el il recunoaste ca fiind select. Din pacate, dragul meu prieten, ambele variante sunt jalnice si gresite. Semanatic vorbind cuvantul lautar este un muzicant(pana si dexul abereaza)instrumentist care canta mai mult dupa ureche si mai putin dupa note, iar dupa o alta explicatie lautarul sau scripcarul, ceterasul, diblarul etc. este muzicantul ambulant, in genere tigan care canta din memorie sau dupa auz. Istoriceste vorbind, stim despre lautari inca din perioada fanariota sau despre celebrul Barbu lautarul pe numele sau Vasile Barbu, starostele lautarilor din Moldova inceputului de secol 19. E interesant ca acest Barbu lautarul a fost apreciat de compozitorul si pianistul Franz Liszt, iar in 1874 saptamanalul "La vie parisienne" il mentioneaza pe lautarul moldovean in termeni elogiosi. Dealtfel acest lucru s-a mai intamplat si inca se intampla. Imi aduc aminte de vizita pe care a facut-o marele violonist american, evreu la origine, Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu, caruia i-a fost prezentat marele timbalist Toni Iordache, cel care efectiv la vrajit cu maestria sa de "lautar" pe Menuhin, cantand mai apoi impreuna. 



Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.


Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Muzicienii, dragul meu prieten, sunt si ei de mai multe sub-specii in Romania. Mai intai este muzicianul instutionalizat. 
Dar despre asta o sa-ti scriu data viitoare, ca nu vreau sa iti iau prea mult timp din pretioasa-ti viata. 

joi, 7 iulie 2016

Atelierele Milcofisme - Istoria rockului romanesc - editia I episodul 2

Revenim cu episodul 2 din seria despre Istoria rockului romanesc. Multumim pentru sprijin Asociatia GreenRevolution si Roaba de Cultura. Va reamintesc invitatii: Stefan Naftanaila , Stratone Ion si Doru Rocker Ionescu. De data aceasta canta Cristian Mihai. Am observat ca primul episod s-a bucurat de succes. Va multumim si ne bucuram ca muzica valoroasa are suport.

Editia I episodul 2

marți, 5 iulie 2016

Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!


Doamna Gabriela Vranceanu Firea Pandele era o persoana oarecum potrivita pe vremea cand citea de pe prompter stirile Observatorului Antenei 1. Nu ma straduiam prea tare sa o urmaresc, dar nici nu ma deranja flagrant. Apoi, dansa s-a transformat, mai intai in cantareata de muzica populara si apoi in politician. Acum un domn cu mustata din Teleorman a pus-o candidat la primaria capitalei al unui partid facut praf de DNA. Probabil ca au fost doua motive: dansa a cotizat suficient si o alta varianta "curata" domnul cu mustata din Teleorman, nu a avut. La alegeri, pensionarii, gospodinele si telespectatorii Antenei 3 s-au trezit de dimineata si au ales-o primar pe cea cu copii si icoane multe, ptr ca , nu-i asa, s-a considerat ca e "de-a noastra", din popor. Hipsterii, inteligentii si anonymus-ii, in marea lor majoritate nu s-au dus sa voteze. Erau ocupati. Cu bautul, cu fumatul si cu caterinca. "Dacii", s-au abtinut ptr ca Ceausescu nu s-a hotarat sa revina. Asa ca, doamna cu pricina s-a instalat in fotoliul de primar general, pana cel putin, la anno domini 2020, in Bucuresti, Romania, ca despre asta facem vorbire. Problema e ca intre timp, el, promterul, a disparut din viata doamnei, iar asta devine, se pare o problema generala a poporului roman, daca e sa vorbim de reprezentare si mai ales despre comunicare. Am ajuns sa il regret pe Vanghelie agramatul si pe Oprescu baiatul de cartier. Astia doi, macar, aveau personalitate, naspa, ca dracu', dar ii identificai cu ceva. Pe doamna cu pricina, cand o auzi si o vezi nu o poti identifica cu nimic. Poate doar cu titlul, pe care estimez ca il va primi de la istorie, de cel mai slab primar al capitalei. Pana si Lis in agonia lui tabloida, are un staif, chicios dar evident. Doamna Pandele insa n-are nimic. dar poate ca si nimicul, cu aceasta ocazie poate deveni un brand. Asa ca ii sugerez domnului Marcel Avram, de exemplu, pe viitor, celor carora le va face rost de cantari prin Romania, stiu eu, Rihanna-ei sau lui Sting, poate si lui Peter Gabriel sau trupei Pink Floyd la previzibila reunire, sa le propuna municipiul Voluntari si nu comuna Bucuresti. Cu siguranta va avea toata deschiderea necesara.
Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!