marți, 20 septembrie 2016

Ce ai facut tu, tata, ca sa imi faci mie viata mai buna? - in atentia producatorilor de emetiral


Au facut , in trecut , niste bani, mai mult sau mai putin onest.  Au plasat, ulterior acesti bani, astfel incat si-au cumparat prezenta pe niste liste de partid. Marea majoritate au facut asa din 90' incoace. Se comporta in acest moment ca o haita, cu reguli interne, cu manifestari sincrone in afara, cu un "Dumnezeu" propriu rezultat din contextul de interese care, redus la scara inseamna, doar, bani si putere. Asa se comporta si taximetristii care nu raspund la comenzi, mai nou, ca forma de protest, de fapt, pentru acel 1,39/km insuficient in acceptiunea multora dintre ei. Ei sunt in slapi , maieu si pantaloni scurti. Multi dintre ei sunt baieti de oras care vor sa dea tunuri si sa nu munceasca ca fraierii.  Ceilalti sunt la costum si cravata. Cei mai multi dintre ei sunt baieti de oras care vor sa dea tunuri si sa nu munceasca ca fraierii. Pe "interior" nici o diferenta. N-au trecut, ca nivel de evolutie, de tipul de organizare a unei haite. Nici o diferenta intre taximetristi si sparlamentari. Sunt prea putini taximetristi care raspund la comenzi si mult mai putini parlamentari care isi permit sa se mictioneze contra vantului. Ce diferenta este intre presedintele celui mai important partid din Romania, Liviu Dragnea, condamnat definitv, care, de curand, de voie sau de nevoie l-a imbratisat pe un inculpat in mai multe dosare, Victor Ponta si care, in aceste conditii, il cheama la raport pe primul ministru. Acest prim ministru acuzat ca este in slujba unor puteri straine (brrrr...asta e marota tuturor comunistilor, de exemplu, din ultima suta de ani-mereu sunt niste straini aliati cu niste vanzatori de tara care vor sa il sclavizeze pe saracul sarac-adica cu alte cuvinte, cu noi va este rau, dar daca vin STRAINII o sa va fie si mai rau...groaznic...:)))
De fapt, la o privire cinstita si simpla il vezi pe unul Dragnea din Teleorman, practic fara o meserie clara in afara de "furnalele" pregatirii intense de partid ca se trage de sireturi cu Dacian Ciolos, om cu studii, cu responsabilitati certificate si autentice, verificate  in fata si impreuna cu institutii europene credibile, un om la care se vede ca a citit de-a lungul vietii mai mult de o suta de carti si la care se vede, mai ales, de la distanta, un natural bun-simt si o modestie deasemenea naturala, ca sa vorbim doar de doua dintre normalitatile primului ministru. Cand vezi treaba asta nu te mai mira sau ti se face inca odata SILA (spre entuziasmul producatorilor de emetiral) referitor la faptul ca 73 de indivizi care se auto-intituleaza alesi ai poporului (sunt curios cati dintre ei isi cunosc alegatorii sau cati alegatori isi cunosc senatorul)au votat faptul ca Gabriel Oprea acest unic bodyguard din istorie care a ajuns general de armata si minstru al apararii si al internelor, sa NU ajunga pe mana procurorilor si judecatorilor si sa NU dea socoteala pentru abuzurile pe care le-a facut. Acesti adevarati mafioti dotati de la natura cu o rezistenta marita la bun-simt, la responsabilitate, la buna cuviinta, intocmai ca o bacterie care devina imuna la o gama mare de antibiotice l-au salvat, l-au "scos" pe, pana nu demult unul dintre sefii de necontestat, unul dintre el capo di tutti capi. Ei, culmea, au votat in secret (e firesc, vine campania), insa presa a identificat 23 dintre ei. Sunt, dupa cum urmeza si ar trebui umplut internetul cu ei sa-i stie cat mai multi oameni:

1. Ionel Agrigoroaie (PSD);
2. Alexandru Cordos (PSD);
3. Octavian Bumbu (PSD);
4. Cristian Dumitrescu (PSD);
5. Daniel Savu (PRU);
6. Petru Fratean (PSD);
7. Gabriela Cretu (PSD);
8. Georgica Severin (PSD);
9. Ioan Chelaru (PSD);
10. Marius Bota (PSD);
11. Nicolae Moga (PSD);
12. Petru Filip (PSD);
13. Serban Nicolae (PSD);
14. Florea Voinea (PSD);
15. Calin Popescu Tariceanu (ALDE);
16. Daniel Barbu (ALDE);
17. Mihai Nita (ALDE);
18. Eugen Durbaca (ALDE); 
19. Iulian Cristache (Independent, ex-PPDD, ex-UNPR); 
20. Gabriel Oprea (Independent, ex-UNPR); 
21. Ilie Nastase (Independent, ex-UNPR, ex-PC); 
22. Constantin Popa (Independent, PPDD, ex-UNPR); 
23. Gheorghe Saghian (Independent, ex-PSD);
24. Valer Marian (Independent, ex-PSD).  
Mai grav este ca, si as vrea sa ma insel, dupa alegerile din decembrie vom constata un parlament, poate ceva mai curatel, rezultat din niste alegeri facute de niste oameni extrem de derutati, de masinariile de partid, de laboratoarele de informatie controlata de la mai toate televiziunile, radiourile si cvasi-credibilele multe, prea multe site-uri inventate si invectate, de la ceea ce ne place sa auzim sau sa credem in numele unei sigurante insuficient investigate, oameni care vor vota in mare lor majoritate "dupa ureche", dar nu dupa o ureche a unui "lautar" talentat, din pacate...

In final o intrebare. Aduc in fata doua exemple. Ana Maria Oprea, cea care in 2011 a primit, prin donatie, ca si cadou de nunta, un imobil cu 6 etaje, pe malul lacului, din bani castigati "cu greu" de taticu' si Alexandra Dragnea care obtinea, nu de mult pentru iubitul ei un contract de promovare, pentru iubitul ei artist necunoscut, de la Cat music, doar pentru ca o cheama Dragnea. Aceste doua personaje e posibil sa fie conducatorii de peste 20 sau 30 de ani ai copilului meu. Ca si copii acestor senatori care au votat azi in favoarea unui infractor. E foarte posibil ca ei sa fie conducatorii de maine. Iar intrebarea e simpla:                                              Ce ai facut tu tata ca sa imi faci mie viata mai buna?

marți, 30 august 2016

Muzica si "muzica" din Romania



Saituri, bloguri , pareri , critica muzicala , stim ce e prost , stim ce e bun , stim ce ne place , stim ce nu ne place , credem ca suntem lideri de opinie , vrem sa fim formatori de opinie , sau pur si simplu strigam ce nu ne convine. Mai departe nu se intampla nimic. Cainii latra ursul merge, dar parca am uitat sa ascultam si ne place sa ne auzim vorbind, oricum criticand. De FACUT ceva nu face nimeni nimic, in schimb comentam, dam sfaturi, injuram si mai ales facem misto, facem CATERINCA…cel mai iubit sport al poporului roman,intr-un clasament in care nu lipseste smecheria,pacaleala,   egoismul, violenta, prostia.
Cred ca este in gena poporului roman aceasta tendinta in a nu face daca se poate nimic si de a primi totul de-a gata, daca se poate cat mai mult si de cea mai buna calitate. Suntem in stare sa nu facem nimic ptr a obtine ceva,iar daca cineva ne da ceva gratis reusim cu un talent unic sa criticam ceea ce primim ca nefiind bun sau potrivit si oricum ne manifestam nemultumirea pe modelul “muieti is posmagii”…
Suntem intr-o stare de emergenta de mai bine de 2000 de ani. Am fost emergentii ungurilor,mongolilor,polonezilor,rusilor,turcilor,nemtilor,americanilor,francezilor,englezilor fie politic,economic,militar, fie social,cultural si nu in ultimul rand muzical. Totul este de import. Acum ne indreptam catre o societate de tip american,cu ingrediente balcanice si rurale romanesti.De ce sa credem sau sa vrem ca muzica sa fie o exceptie de la aceasta regula?
 Modernizarea poporului roman s-a facut practic de la 1860 si pana undeva aproape de 1940, dupa care, in perioada comunista s-a construit mult si prost, maximum 25 % din ceea ce s-a facut atunci merita sa ramana, din pacate dupa aceea, n-a mai ramas nimic. tot ei comunistii si securistii din perioada aceea sau urmasii lor au demontat si vandut, bucata cu bucata tot ce s-a facut atunci, repet, mai degraba prost decat bine. Dar revin la modernizarea Romaniei din perioada 1870-1939.
Au inceput-o niste tineri ,copii de boieri trimisi in occident la studii,toti luminati la minte si aproape toti francmasoni, a continuat-o un neamt mai mult cu biciul…dupa care,fatalitate,a inceput razboiul. In fine,a urmat experienta comunista in care am fost cobaii simulatorilor de progres global si mondial,dupa care a explodat mamaliga,au murit oameni si unii s-au saturat
sa-l vada doar pe Ceausescu stand in palate si au inceput si ei sa-si construiasca palate profitand de schimbarea de macaz a acelor simulatori care s-au plictisit de jucaria comunista si s-au gandit sa mai castige niste bani vazand iluzii de libertate. Cu ce ne-am ales din toate astea? Cu ceea ce se vede astazi…nici mai mult si nici mai putin. Cei care au fost puternici sunt in continuare puternici, cei care au fost la butoane sunt in continuare la butoane,cei care au fost saraci sunt in continuare saraci si mai ales vor fi saraci si aici nu ma refer doar la saracie materiala sau spirituala. Ce au facut altii? Pai universitatea din Heidelberg este datata,daca nu ma insel de pe la 1200…sa fii trecut vreo…800 de ani? Revolutia industriala a inceput la Manchester si nu la Baicoi. Se intampla pe la 1600. Sa fii trecut vreo 400 de ani? Cum sa nu devii cel mai puternic stat din lume cand in doua, cele mai mari conflagratii cunoscute de istorie la inceput ai stat “cuminte” si ai vandut tuturor combatabtilor de la sireturi pana la bombe ,tancuri si avioane, dupa care vazandu-i pe toti la capatul puterilor ai intervenit alaturi de cine a facut mai frumos si ai inclinat balanta istoriei in primul rand spre sfera intereselor tale, facand dupa aceea jocurile si dictand de pe pozitii de putere…si aici ma refer la marele popor de la apus,caci daca vreme de 50 de ani lumina a venit de la rasarit ptr jumatate de planeta acum lumina vine de la apus de la o doamna incoronata purtand o torta a libertatii conditionate in mana…Citeam candva un articol in cotidianul spaniel El pais care spunea ca dupa 20 de ani de libertate in Romania 63 % din economie este controlata de oameni care inainte de decembrie 1989 au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu institutia desfiintata si updatata numita securitate.
Va invit la un exercitiu de pseudo-statistica. Jumatate din populatia Romaniei traieste in mediul rural, la tara. Ce muzica se asculta la tara? Se asculta Bach si Beethoven? Se asculta Miles Davis sau John Coltrane? Se asculta Yes sau Pink Floyd? Nu…se asculta folclor mai mult sau mai putin,mult prea putin autentic si manele…doar atat…Mai raman 50% din care cel putin jumatate o reprezinta orasele mici si mijlocii. Ce se asculta la Tandarei,Fieni,Zimnicea,Ramnicu-Sarat,Falticeni sau Fagaras? Aproape acelasi lucru,poate cu un plus de ceva Smiley, Inna, Akcent,  Angela Similea, Hi-Q sau Aurel Tamas. Au ramas 25% din care scoatem iarasi o jumatate insemnand copii pana in 12 ani sau batrani peste 65 de ani. Au ramas orasele mari. Cu populatie romma,cu o gramada de stramutati de la tara de pe vremea industrializarii fortate a lui Ceausescu,cu oameni care,in mare parte nu fac nici o diferenta intre Schonberg si Guta ptr ca muzica inseamna ptr ei una si acelasi lucru in ambele cazuri,adica ceva care gadila urechile in mod placut dupa posibilitati culturale,sociale,educationale, economice etc. iar daca ne mai gandim si la milioanele de romani care au ales sa traiasca sau sa munceasca in lumea larga va intreb ce mai ramane?...concluziile sunt lesne de inteles.
Avem modele? Muzicale,sociale,spirituale? Sunt cumva Cioran,Eliade,Tutea,Brancusi,Enescu, Ionescu si altii de teapa lor cumva, toata ziua la televizor sau la radio? Nu…ii avem insa pe Becali, avem emisiunile lui Maruta si Capatos(ca cica asta vrea poporul) s.a.
Despre ce ne vorbesc televiziunile? Despre cum a dat fiul cu sapa in cap tatalui,despre cum si-a violat tata fetita vreme de 4 ani si are si doi copii cu ea, despre cum niste elevi si-au batut profesoara sau despre cum profesoara a avut o relatie sexual cu un elev care ulterior s a sinucis. Si mai facem un concurs si mai dam niste firmituri pe gratis si mai facem putina caterinca,dupa care mergem la somn ca a doua zi inca de dimineata avem de furat,de mintit, trebuie sa ne descurcam,sa fim primii si la semafor si in general peste tot si nu conteaza daca ii deranjam pe ceilalti...
Alergam dupa bani,respectiv audienta fara nici o minima morala, fara nici o tresarire spirituala sau de constiinta,mai bagam niste arginti in buzunar,ne consideram de succes si ne miram daca mai suntem in stare ca Romania, tarisoara noastra, patrisoara noastra ptr care ne-am da si viata e un wc de servici de la marginea imperiului in care toti ne facem doar nevoile si uitam sa facem curat dupa aceea. Dar ce e mai grav este ca la nivel declarativ suntem toti plini de cele mai bune intentii se spune ca suntem responsabili , ca luptam , ca vom face si vom drege,iar in realitate nimanui nu-I pasa decat de propria piele,de interesele proprii fie ele inferioare sau superioare,iar in rest afisam un adevarat avatar in spatele caruia este un chip schimonosit.
Dar haideti sa ne uitam putin si in staulul artistilor autohtoni. Ce vedem acolo? Pai vedem multe maimute,mai exact babuini. Indragostiti de popularitate, de camera de luat vederi, de petrecerile cu prezente celebre,cat mai celebre, imbracate neaparat cu textile de marca, cu dezinteres total catre zona superioara ca corpului si cu interes crescut cu cat imaginea coboara la nivelul diverselor podoabe daruite generos de bietul Dumnezeu care a hotarat ca daca nu le da prea mult creier macar sa le dea ceva ptr care sa merita sa existe. Apoi avem porci,iar porcii asa cum am vazut si cu alte ocazii isi doresc foarte tare sa conduca ptr ca ei,nu-I asa sunt mai egali decat altii. Porcii au un foarte bun discurs,pacalesc celelalte animale mai slabe de inger,le promit marea cu sarea si de fapt ei nu-si doresc decat o tavaleala in noroiul primordial sau cel mult niste grohaituri pe care evident le ridica la rang de simfonie. Apoi sunt gastele. Ele sunt foarte vizibile si mai ales foarte audibile. Discursul lor incepe iremediabil cu “auzi fata!” sau cu “in puii mei!” si au constiinta maxima inchisa in cutiuta cu machiaje. Mai sunt si multe oi,care daca ciobanii cu batele lor de hertzi ,audienta sau publicitate le spun sa o ia la dreapta ele o iau la dreapta,daca aceiasi ciobani sau altii le spun sa o ia la stanga ele o iau la stanga,ba mai mult,dupa o vreme au senzatia ca a fost chiar ideea lor sa o ia la dreapta sau la stanga si uite cum v-am descries intr-un mod specific romanesc,mioritic chiar,circuitul hitului in natura…
Trebuie sa recunosc insa ca mai sunt si ceva lei sau cai de rasa insa ori sunt rapciogosi ori sunt foarte batrani si la propriu si la figurat. Toata aceasta fauna destul de pestrita si destul de meschina are insa un principiu comun. Nepasarea,adica egoismul,apararea propriei piele,ignoranta si dezinteresul. Se inlocuieste “arderea” artistic de pe scena cu “frecarea” nurilor din dotare.
Se inlocuieste filozofia unor texte cu interjectii si strigaturi mai aproape de campii decat de scena. Cu cat e mai simplu cu atat e mai bine. Ce ma priveste pe mine ca indobitocesc si mai rau oile care ma asculta?
Se inlocuieste notiunea de dragoste cu aceea de sex. Preferam sa ne dezbracam decat sa cantam. Cu cat mai multa electronica si calculatoare cu atat mai putina muzica si emotie.
Din pacate traim intr-o tara care are un destin greu de suportat. S-a furat si se fura...din pacate se va mai fura. De aici saracia , de aici prostia , de aici manipularea si lipsa modelelor de calitate. De aici morala si respectul aflate la minus infinit. In acest context muzica devine "muzica" iar artistul devine orice altceva sau isi construieste o realitate paralela...sau emigreaza.

joi, 25 august 2016

Atelierele Milcofisme - Unora le place - episodul 3


Atelierele Milcofisme este un proiect dezvoltat prin intermediul site-ului www.milcofisme.com, un produs realizat impreuna cu Asociatia GreenRevolution si Roaba de cultura, de catre jurnalistul muzical Florentin Milcof, prin care incercam cu vorba dar si cu fapta sa promovam fenomenul muzical cultural din Romania fie ca el se numeste rock, jazz, blues sau folk. Va invitam sa urmariti episodul 3 al editiei a 2-a intitulata Unora le place-o pledoarie, in parc, despre jazz si blues. Vizionare placuta!

















marți, 16 august 2016

Scrisoare catre un prieten muzician indepartat - partea a doua

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: "Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii, pardon, muzicienii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt si mai ales de ce? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata?"

 Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, de exemplu, cu turcii sau cu voievozii, in fine, nu e treaba mea, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva, adica cu alte cuvinte el oricum ia de buna ce ii spun ca nu are de gand sa verifice... Si iata...acum partea a doua, iarasi, sper sa nu va plictisesc...



Stimate prietene,Numai curiozitatea ta feroce m-a facut sa iti trimit si aceasta a doua scrisoare despre muzicienii din Romania. Asa cum probabil iti mai aduci aminte ramasesm la categoria muzicienilor institutionalizati. Adica a celor care sunt angajati in diferite institutii de cultura sustinute din banii tuturor, adica din banii statului. Mai intai ca zona asta este in criza de 26 de ani, inca de la lovitura de stat din decembrie 1989, ba chiar, daca imi aduc aminte bine erau probleme si pe vremea "prea-repede dar pe drept impuscatului". Pe vremea aceea umblau bancuri (sau situatii reale) in care minstrul culturii (tovarasa Suzana Gadea, profesoara de rezistenta materialelor, zice-se, matusa unei importante fetze politice ale zilelor noastre, fost sef de camera deputatilor, actual sef de camera la beciul domnesc)femeie desteapta, ce mai, cand mergea in vizita la filarmonica, de exemplu cerea, printre altele ca dirijorul sa aiba o atitudine mai responsabila ca doar d-aia ii daduse partidul functie de conducere(la dansa la scoala satului probabil ca se preda in limba engleza si conductor era asimilat cu conducator)si sa faca bine astfel incat instrumentistii sa stea pe scena in ordinea inaltimii si nu asa, de-a valma, ca in socialism noi hotaram ordinea intr-o orchestra si nu o preluam de la nenorocitii de capitalisti fie ei si din secolul 17...sau se intreba doamna ministru: "de ce conducerea institutiei populare numita filarmonica a angajat si platit luna de luna niste indivizi care folosesc niste instrumente extrem de mici, cum ar fi trianglul, care dupa ce ca sunt foarte mici se canta si foarte rar la ele. Tovarasul cu pricina nu putea fi transferat in agricultura, de exemplu? Pana la urma o tovarasa mai batrana, de la vioara sau de la viorile alea mai groase, care mereu uit cum se numesc, n-ar putea sa bata in amaratul ala de, cum ziceai ca-i zice? asa...trianglu?"...apoi ca asa era inainte de lovilutie cum imi place mie sa zic(adica o combinatie intre lovitura de stat si revolutie), iar dupa, lucrurile au capatat o alta intorsatura. Au inceput sa lipseasca instrumente, mai ales in provincie, au inceput sa lipseasca oameni, mai ales oameni bine pregatiti, care nu isi doreau sa ajunga sa cante la Botosani sau Satu-Mare, spre exemplu ci mai degraba la Cluj sau Bucuresti si de ce nu, daca nu la Berlin, macar la Dresda sau Wolfsburg sau macar la Palermo sau Valencia. Apoi mai e si problema de atitudine, la multi dintre ei. Vin si canta...ca la servici. Ca au in fata un calculator sau un contrabas sau trompeta se comporta absolut similar. Sunt aproape convins ca daca suna de pauza de masa si ei sunt in mijlocul masurii s-ar opri acolo, in mijlocul masurii. Noroc ca nu suna nimeni de pauza de masa ca s-ar intoarce in mormant nea Mahler sau Dvorak. Multi dintre ei nu stiu sa cante decat dupa note, nimic altceva, nici un alt stil de muzica si din acest motiv viata lor este la servici in fiecare zi de la 9 la 13, adica la repetitie, apoi vineri si sambata concert, iar duminica, acasa, cu familia. Seara mai la o tabla, mai la un talk show pe i-Realitatea, la o bere cu baietii si uite asa, trec zilele, lunile, anii, ajung la pensie si unii sunt ca in bancul ala cu doi contrabasisti de la opera care s-au dus intr-o seara la Traviata, iar dupa ce au iesit, stupefiati de ce au auzit comentau intre ei cum se auzea din sala si cum au cantat ei vreme de 40 de ani doar "vum-vum, vum-vum"...ma rog, nu intelegi tu, o sa-ti zic bancu' la telefon ca asa nu prea intelegi...



Cam asa cu muzicianul institutionalizat, e drept, unii ma canta si altceva, mai ales manele(se spune ca daca te duci in ziua de astazi in anumite licee de muzica vuiesc manelele ceva de speriat)cred ca ministerul invatamantului ar face bine sa introduca si un curs de manele pe modelul: "dragi copii cine nu mananca bataturica nu capata ochisor"-banc despre vietatile care se ocupa de corpul nostru dupa trecere in nefiinta-adica cu alte cuvinte, daca nu invatati teoria intrumentelor sau istoria muzicii nu intrati la examenul de ritornele, de exemplu. Eu cred ca, asa tara asta ar fi mai pregatita, adica, daca ai intreba pe oricare din trupa lu' Salam de exemplu care este ambitusul eufoniului, de exemplu, sunt convins ca ti l-ar spune pe nerasuflate, inclusiv daca e instrument transpozitoriu sau nu.
Cam asa cu muzicienii insitutionalizati. Ce mai, artisti desavarsiti!  Pe facebook daca te duci si intri pe pagina unui corist de la opera, el nu mai e corist...nu...suna urat corist, ca sa nu mai spun ca daca schimbi o litera dai in alte alea, in fine, e nasol sa fi corist. Asa ca ei isi spun cu emfaza: artist liric...eh? Suna bine nu? Apoi nu mai zic de o groaza de sindicate, ca nu cantam Mahler ca vrem doar Diabelli si Scarlatti, ca nu cantam din re bemol major ci numai din do major si cu plata orelor suplimentare din sol major maxim fa...in fine, o groaza de amanunte...
Dar hai ca nu te mai tin ca poate ai si tu treaba. Data viitoare o sa vorbim despre alte lucruri. Daca te mai intereseaza... 
La buna vedere!


sâmbătă, 9 iulie 2016

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea intai

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...


Stimate prietene,

Nu ne-am vazut de ceva vreme si am gasit ceva timp disponibil sa iti explic, mai pe larg,
despre cum sta treaba cu muzica si muzicantii in Romania, asa cum curiozitatea te-a facut sa ma inviti a spune... Mai intai ca, spre deosebire de cum stau lucrurile la voi, la noi, nu exista doar muzicieni (musicians). Nu! Ar fi plictisitor si oamenii care n-au treaba n-ar mai avea ce sa comenteze,  stii, la noi, toata lumea comenteaza si isi da cu parerea, cei mai interesanti ca si profil psihiatric sunt cei care isi dau cu parerea despre lucruri de care nu au nici un habar. Da... Asadar, la noi nu sunt muzicieni ca la voi in tara. La noi sunt lautari, muzicanti, muzicieni, artisti, vedete. Eh! Vezi? Asa,  n-ai sa te plictisesti niciodata!
Sunt lautari auto-intitulati si lautari in sens periorativ. Daca ai sa reprosezi o carenta de limbaj, de atitudine sau de performanta, automat intervine cuvantul lautar in sens periorativ. Daca o "frigi" bine cu tambalul, acordeonul, vioara, clarinetul, clapele etc. si canti ce se cere adica in principal folclor si manele(asta asculta majoritatea covarsitoare a cetatenilor romani, indiferent de etnie si indiferent de meridianul unde locuieste) se cheama ca esti lautar bun, iar daca te numesti lautar, in tine, comunitatea vede un meserias, care este superior indeobste alora cu rockul, sau alora de la televizor care fac pleibecuri. Lautarul meserias are doua zone pe care le respecta, de fapt. Jazzul si asa-zisa muzica clasica(spun asa-zisa pentru ca eu am aderat la titulatura promovata de Leonard Bernstein si mult mai potrivita, zic eu, de muzica exacta). Lautarul meserias respecta aceste doua zone si pentru ca nu le intelege prea bine dar si pentru ca modelul de public este unul pe care pana si el il recunoaste ca fiind select. Din pacate, dragul meu prieten, ambele variante sunt jalnice si gresite. Semanatic vorbind cuvantul lautar este un muzicant(pana si dexul abereaza)instrumentist care canta mai mult dupa ureche si mai putin dupa note, iar dupa o alta explicatie lautarul sau scripcarul, ceterasul, diblarul etc. este muzicantul ambulant, in genere tigan care canta din memorie sau dupa auz. Istoriceste vorbind, stim despre lautari inca din perioada fanariota sau despre celebrul Barbu lautarul pe numele sau Vasile Barbu, starostele lautarilor din Moldova inceputului de secol 19. E interesant ca acest Barbu lautarul a fost apreciat de compozitorul si pianistul Franz Liszt, iar in 1874 saptamanalul "La vie parisienne" il mentioneaza pe lautarul moldovean in termeni elogiosi. Dealtfel acest lucru s-a mai intamplat si inca se intampla. Imi aduc aminte de vizita pe care a facut-o marele violonist american, evreu la origine, Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu, caruia i-a fost prezentat marele timbalist Toni Iordache, cel care efectiv la vrajit cu maestria sa de "lautar" pe Menuhin, cantand mai apoi impreuna. 



Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.


Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Muzicienii, dragul meu prieten, sunt si ei de mai multe sub-specii in Romania. Mai intai este muzicianul instutionalizat. 
Dar despre asta o sa-ti scriu data viitoare, ca nu vreau sa iti iau prea mult timp din pretioasa-ti viata.