joi, 25 august 2016

Atelierele Milcofisme - Unora le place - episodul 3


Atelierele Milcofisme este un proiect dezvoltat prin intermediul site-ului www.milcofisme.com, un produs realizat impreuna cu Asociatia GreenRevolution si Roaba de cultura, de catre jurnalistul muzical Florentin Milcof, prin care incercam cu vorba dar si cu fapta sa promovam fenomenul muzical cultural din Romania fie ca el se numeste rock, jazz, blues sau folk. Va invitam sa urmariti episodul 3 al editiei a 2-a intitulata Unora le place-o pledoarie, in parc, despre jazz si blues. Vizionare placuta!

















marți, 16 august 2016

Scrisoare catre un prieten muzician indepartat - partea a doua

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: "Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii, pardon, muzicienii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt si mai ales de ce? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata?"

 Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, de exemplu, cu turcii sau cu voievozii, in fine, nu e treaba mea, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva, adica cu alte cuvinte el oricum ia de buna ce ii spun ca nu are de gand sa verifice... Si iata...acum partea a doua, iarasi, sper sa nu va plictisesc...



Stimate prietene,Numai curiozitatea ta feroce m-a facut sa iti trimit si aceasta a doua scrisoare despre muzicienii din Romania. Asa cum probabil iti mai aduci aminte ramasesm la categoria muzicienilor institutionalizati. Adica a celor care sunt angajati in diferite institutii de cultura sustinute din banii tuturor, adica din banii statului. Mai intai ca zona asta este in criza de 26 de ani, inca de la lovitura de stat din decembrie 1989, ba chiar, daca imi aduc aminte bine erau probleme si pe vremea "prea-repede dar pe drept impuscatului". Pe vremea aceea umblau bancuri (sau situatii reale) in care minstrul culturii (tovarasa Suzana Gadea, profesoara de rezistenta materialelor, zice-se, matusa unei importante fetze politice ale zilelor noastre, fost sef de camera deputatilor, actual sef de camera la beciul domnesc)femeie desteapta, ce mai, cand mergea in vizita la filarmonica, de exemplu cerea, printre altele ca dirijorul sa aiba o atitudine mai responsabila ca doar d-aia ii daduse partidul functie de conducere(la dansa la scoala satului probabil ca se preda in limba engleza si conductor era asimilat cu conducator)si sa faca bine astfel incat instrumentistii sa stea pe scena in ordinea inaltimii si nu asa, de-a valma, ca in socialism noi hotaram ordinea intr-o orchestra si nu o preluam de la nenorocitii de capitalisti fie ei si din secolul 17...sau se intreba doamna ministru: "de ce conducerea institutiei populare numita filarmonica a angajat si platit luna de luna niste indivizi care folosesc niste instrumente extrem de mici, cum ar fi trianglul, care dupa ce ca sunt foarte mici se canta si foarte rar la ele. Tovarasul cu pricina nu putea fi transferat in agricultura, de exemplu? Pana la urma o tovarasa mai batrana, de la vioara sau de la viorile alea mai groase, care mereu uit cum se numesc, n-ar putea sa bata in amaratul ala de, cum ziceai ca-i zice? asa...trianglu?"...apoi ca asa era inainte de lovilutie cum imi place mie sa zic(adica o combinatie intre lovitura de stat si revolutie), iar dupa, lucrurile au capatat o alta intorsatura. Au inceput sa lipseasca instrumente, mai ales in provincie, au inceput sa lipseasca oameni, mai ales oameni bine pregatiti, care nu isi doreau sa ajunga sa cante la Botosani sau Satu-Mare, spre exemplu ci mai degraba la Cluj sau Bucuresti si de ce nu, daca nu la Berlin, macar la Dresda sau Wolfsburg sau macar la Palermo sau Valencia. Apoi mai e si problema de atitudine, la multi dintre ei. Vin si canta...ca la servici. Ca au in fata un calculator sau un contrabas sau trompeta se comporta absolut similar. Sunt aproape convins ca daca suna de pauza de masa si ei sunt in mijlocul masurii s-ar opri acolo, in mijlocul masurii. Noroc ca nu suna nimeni de pauza de masa ca s-ar intoarce in mormant nea Mahler sau Dvorak. Multi dintre ei nu stiu sa cante decat dupa note, nimic altceva, nici un alt stil de muzica si din acest motiv viata lor este la servici in fiecare zi de la 9 la 13, adica la repetitie, apoi vineri si sambata concert, iar duminica, acasa, cu familia. Seara mai la o tabla, mai la un talk show pe i-Realitatea, la o bere cu baietii si uite asa, trec zilele, lunile, anii, ajung la pensie si unii sunt ca in bancul ala cu doi contrabasisti de la opera care s-au dus intr-o seara la Traviata, iar dupa ce au iesit, stupefiati de ce au auzit comentau intre ei cum se auzea din sala si cum au cantat ei vreme de 40 de ani doar "vum-vum, vum-vum"...ma rog, nu intelegi tu, o sa-ti zic bancu' la telefon ca asa nu prea intelegi...



Cam asa cu muzicianul institutionalizat, e drept, unii ma canta si altceva, mai ales manele(se spune ca daca te duci in ziua de astazi in anumite licee de muzica vuiesc manelele ceva de speriat)cred ca ministerul invatamantului ar face bine sa introduca si un curs de manele pe modelul: "dragi copii cine nu mananca bataturica nu capata ochisor"-banc despre vietatile care se ocupa de corpul nostru dupa trecere in nefiinta-adica cu alte cuvinte, daca nu invatati teoria intrumentelor sau istoria muzicii nu intrati la examenul de ritornele, de exemplu. Eu cred ca, asa tara asta ar fi mai pregatita, adica, daca ai intreba pe oricare din trupa lu' Salam de exemplu care este ambitusul eufoniului, de exemplu, sunt convins ca ti l-ar spune pe nerasuflate, inclusiv daca e instrument transpozitoriu sau nu.
Cam asa cu muzicienii insitutionalizati. Ce mai, artisti desavarsiti!  Pe facebook daca te duci si intri pe pagina unui corist de la opera, el nu mai e corist...nu...suna urat corist, ca sa nu mai spun ca daca schimbi o litera dai in alte alea, in fine, e nasol sa fi corist. Asa ca ei isi spun cu emfaza: artist liric...eh? Suna bine nu? Apoi nu mai zic de o groaza de sindicate, ca nu cantam Mahler ca vrem doar Diabelli si Scarlatti, ca nu cantam din re bemol major ci numai din do major si cu plata orelor suplimentare din sol major maxim fa...in fine, o groaza de amanunte...
Dar hai ca nu te mai tin ca poate ai si tu treaba. Data viitoare o sa vorbim despre alte lucruri. Daca te mai intereseaza... 
La buna vedere!


sâmbătă, 9 iulie 2016

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea intai

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...


Stimate prietene,

Nu ne-am vazut de ceva vreme si am gasit ceva timp disponibil sa iti explic, mai pe larg,
despre cum sta treaba cu muzica si muzicantii in Romania, asa cum curiozitatea te-a facut sa ma inviti a spune... Mai intai ca, spre deosebire de cum stau lucrurile la voi, la noi, nu exista doar muzicieni (musicians). Nu! Ar fi plictisitor si oamenii care n-au treaba n-ar mai avea ce sa comenteze,  stii, la noi, toata lumea comenteaza si isi da cu parerea, cei mai interesanti ca si profil psihiatric sunt cei care isi dau cu parerea despre lucruri de care nu au nici un habar. Da... Asadar, la noi nu sunt muzicieni ca la voi in tara. La noi sunt lautari, muzicanti, muzicieni, artisti, vedete. Eh! Vezi? Asa,  n-ai sa te plictisesti niciodata!
Sunt lautari auto-intitulati si lautari in sens periorativ. Daca ai sa reprosezi o carenta de limbaj, de atitudine sau de performanta, automat intervine cuvantul lautar in sens periorativ. Daca o "frigi" bine cu tambalul, acordeonul, vioara, clarinetul, clapele etc. si canti ce se cere adica in principal folclor si manele(asta asculta majoritatea covarsitoare a cetatenilor romani, indiferent de etnie si indiferent de meridianul unde locuieste) se cheama ca esti lautar bun, iar daca te numesti lautar, in tine, comunitatea vede un meserias, care este superior indeobste alora cu rockul, sau alora de la televizor care fac pleibecuri. Lautarul meserias are doua zone pe care le respecta, de fapt. Jazzul si asa-zisa muzica clasica(spun asa-zisa pentru ca eu am aderat la titulatura promovata de Leonard Bernstein si mult mai potrivita, zic eu, de muzica exacta). Lautarul meserias respecta aceste doua zone si pentru ca nu le intelege prea bine dar si pentru ca modelul de public este unul pe care pana si el il recunoaste ca fiind select. Din pacate, dragul meu prieten, ambele variante sunt jalnice si gresite. Semanatic vorbind cuvantul lautar este un muzicant(pana si dexul abereaza)instrumentist care canta mai mult dupa ureche si mai putin dupa note, iar dupa o alta explicatie lautarul sau scripcarul, ceterasul, diblarul etc. este muzicantul ambulant, in genere tigan care canta din memorie sau dupa auz. Istoriceste vorbind, stim despre lautari inca din perioada fanariota sau despre celebrul Barbu lautarul pe numele sau Vasile Barbu, starostele lautarilor din Moldova inceputului de secol 19. E interesant ca acest Barbu lautarul a fost apreciat de compozitorul si pianistul Franz Liszt, iar in 1874 saptamanalul "La vie parisienne" il mentioneaza pe lautarul moldovean in termeni elogiosi. Dealtfel acest lucru s-a mai intamplat si inca se intampla. Imi aduc aminte de vizita pe care a facut-o marele violonist american, evreu la origine, Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu, caruia i-a fost prezentat marele timbalist Toni Iordache, cel care efectiv la vrajit cu maestria sa de "lautar" pe Menuhin, cantand mai apoi impreuna. 



Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.


Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Muzicienii, dragul meu prieten, sunt si ei de mai multe sub-specii in Romania. Mai intai este muzicianul instutionalizat. 
Dar despre asta o sa-ti scriu data viitoare, ca nu vreau sa iti iau prea mult timp din pretioasa-ti viata. 

joi, 7 iulie 2016

Atelierele Milcofisme - Istoria rockului romanesc - editia I episodul 2

Revenim cu episodul 2 din seria despre Istoria rockului romanesc. Multumim pentru sprijin Asociatia GreenRevolution si Roaba de Cultura. Va reamintesc invitatii: Stefan Naftanaila , Stratone Ion si Doru Rocker Ionescu. De data aceasta canta Cristian Mihai. Am observat ca primul episod s-a bucurat de succes. Va multumim si ne bucuram ca muzica valoroasa are suport.

Editia I episodul 2

marți, 5 iulie 2016

Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!


Doamna Gabriela Vranceanu Firea Pandele era o persoana oarecum potrivita pe vremea cand citea de pe prompter stirile Observatorului Antenei 1. Nu ma straduiam prea tare sa o urmaresc, dar nici nu ma deranja flagrant. Apoi, dansa s-a transformat, mai intai in cantareata de muzica populara si apoi in politician. Acum un domn cu mustata din Teleorman a pus-o candidat la primaria capitalei al unui partid facut praf de DNA. Probabil ca au fost doua motive: dansa a cotizat suficient si o alta varianta "curata" domnul cu mustata din Teleorman, nu a avut. La alegeri, pensionarii, gospodinele si telespectatorii Antenei 3 s-au trezit de dimineata si au ales-o primar pe cea cu copii si icoane multe, ptr ca , nu-i asa, s-a considerat ca e "de-a noastra", din popor. Hipsterii, inteligentii si anonymus-ii, in marea lor majoritate nu s-au dus sa voteze. Erau ocupati. Cu bautul, cu fumatul si cu caterinca. "Dacii", s-au abtinut ptr ca Ceausescu nu s-a hotarat sa revina. Asa ca, doamna cu pricina s-a instalat in fotoliul de primar general, pana cel putin, la anno domini 2020, in Bucuresti, Romania, ca despre asta facem vorbire. Problema e ca intre timp, el, promterul, a disparut din viata doamnei, iar asta devine, se pare o problema generala a poporului roman, daca e sa vorbim de reprezentare si mai ales despre comunicare. Am ajuns sa il regret pe Vanghelie agramatul si pe Oprescu baiatul de cartier. Astia doi, macar, aveau personalitate, naspa, ca dracu', dar ii identificai cu ceva. Pe doamna cu pricina, cand o auzi si o vezi nu o poti identifica cu nimic. Poate doar cu titlul, pe care estimez ca il va primi de la istorie, de cel mai slab primar al capitalei. Pana si Lis in agonia lui tabloida, are un staif, chicios dar evident. Doamna Pandele insa n-are nimic. dar poate ca si nimicul, cu aceasta ocazie poate deveni un brand. Asa ca ii sugerez domnului Marcel Avram, de exemplu, pe viitor, celor carora le va face rost de cantari prin Romania, stiu eu, Rihanna-ei sau lui Sting, poate si lui Peter Gabriel sau trupei Pink Floyd la previzibila reunire, sa le propuna municipiul Voluntari si nu comuna Bucuresti. Cu siguranta va avea toata deschiderea necesara.
Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!