sâmbătă, 9 iulie 2016

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea intai

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...


Stimate prietene,

Nu ne-am vazut de ceva vreme si am gasit ceva timp disponibil sa iti explic, mai pe larg,
despre cum sta treaba cu muzica si muzicantii in Romania, asa cum curiozitatea te-a facut sa ma inviti a spune... Mai intai ca, spre deosebire de cum stau lucrurile la voi, la noi, nu exista doar muzicieni (musicians). Nu! Ar fi plictisitor si oamenii care n-au treaba n-ar mai avea ce sa comenteze,  stii, la noi, toata lumea comenteaza si isi da cu parerea, cei mai interesanti ca si profil psihiatric sunt cei care isi dau cu parerea despre lucruri de care nu au nici un habar. Da... Asadar, la noi nu sunt muzicieni ca la voi in tara. La noi sunt lautari, muzicanti, muzicieni, artisti, vedete. Eh! Vezi? Asa,  n-ai sa te plictisesti niciodata!
Sunt lautari auto-intitulati si lautari in sens periorativ. Daca ai sa reprosezi o carenta de limbaj, de atitudine sau de performanta, automat intervine cuvantul lautar in sens periorativ. Daca o "frigi" bine cu tambalul, acordeonul, vioara, clarinetul, clapele etc. si canti ce se cere adica in principal folclor si manele(asta asculta majoritatea covarsitoare a cetatenilor romani, indiferent de etnie si indiferent de meridianul unde locuieste) se cheama ca esti lautar bun, iar daca te numesti lautar, in tine, comunitatea vede un meserias, care este superior indeobste alora cu rockul, sau alora de la televizor care fac pleibecuri. Lautarul meserias are doua zone pe care le respecta, de fapt. Jazzul si asa-zisa muzica clasica(spun asa-zisa pentru ca eu am aderat la titulatura promovata de Leonard Bernstein si mult mai potrivita, zic eu, de muzica exacta). Lautarul meserias respecta aceste doua zone si pentru ca nu le intelege prea bine dar si pentru ca modelul de public este unul pe care pana si el il recunoaste ca fiind select. Din pacate, dragul meu prieten, ambele variante sunt jalnice si gresite. Semanatic vorbind cuvantul lautar este un muzicant(pana si dexul abereaza)instrumentist care canta mai mult dupa ureche si mai putin dupa note, iar dupa o alta explicatie lautarul sau scripcarul, ceterasul, diblarul etc. este muzicantul ambulant, in genere tigan care canta din memorie sau dupa auz. Istoriceste vorbind, stim despre lautari inca din perioada fanariota sau despre celebrul Barbu lautarul pe numele sau Vasile Barbu, starostele lautarilor din Moldova inceputului de secol 19. E interesant ca acest Barbu lautarul a fost apreciat de compozitorul si pianistul Franz Liszt, iar in 1874 saptamanalul "La vie parisienne" il mentioneaza pe lautarul moldovean in termeni elogiosi. Dealtfel acest lucru s-a mai intamplat si inca se intampla. Imi aduc aminte de vizita pe care a facut-o marele violonist american, evreu la origine, Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu, caruia i-a fost prezentat marele timbalist Toni Iordache, cel care efectiv la vrajit cu maestria sa de "lautar" pe Menuhin, cantand mai apoi impreuna. 



Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.


Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Muzicienii, dragul meu prieten, sunt si ei de mai multe sub-specii in Romania. Mai intai este muzicianul instutionalizat. 
Dar despre asta o sa-ti scriu data viitoare, ca nu vreau sa iti iau prea mult timp din pretioasa-ti viata. 

joi, 7 iulie 2016

Atelierele Milcofisme - Istoria rockului romanesc - editia I episodul 2

Revenim cu episodul 2 din seria despre Istoria rockului romanesc. Multumim pentru sprijin Asociatia GreenRevolution si Roaba de Cultura. Va reamintesc invitatii: Stefan Naftanaila , Stratone Ion si Doru Rocker Ionescu. De data aceasta canta Cristian Mihai. Am observat ca primul episod s-a bucurat de succes. Va multumim si ne bucuram ca muzica valoroasa are suport.

Editia I episodul 2

marți, 5 iulie 2016

Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!


Doamna Gabriela Vranceanu Firea Pandele era o persoana oarecum potrivita pe vremea cand citea de pe prompter stirile Observatorului Antenei 1. Nu ma straduiam prea tare sa o urmaresc, dar nici nu ma deranja flagrant. Apoi, dansa s-a transformat, mai intai in cantareata de muzica populara si apoi in politician. Acum un domn cu mustata din Teleorman a pus-o candidat la primaria capitalei al unui partid facut praf de DNA. Probabil ca au fost doua motive: dansa a cotizat suficient si o alta varianta "curata" domnul cu mustata din Teleorman, nu a avut. La alegeri, pensionarii, gospodinele si telespectatorii Antenei 3 s-au trezit de dimineata si au ales-o primar pe cea cu copii si icoane multe, ptr ca , nu-i asa, s-a considerat ca e "de-a noastra", din popor. Hipsterii, inteligentii si anonymus-ii, in marea lor majoritate nu s-au dus sa voteze. Erau ocupati. Cu bautul, cu fumatul si cu caterinca. "Dacii", s-au abtinut ptr ca Ceausescu nu s-a hotarat sa revina. Asa ca, doamna cu pricina s-a instalat in fotoliul de primar general, pana cel putin, la anno domini 2020, in Bucuresti, Romania, ca despre asta facem vorbire. Problema e ca intre timp, el, promterul, a disparut din viata doamnei, iar asta devine, se pare o problema generala a poporului roman, daca e sa vorbim de reprezentare si mai ales despre comunicare. Am ajuns sa il regret pe Vanghelie agramatul si pe Oprescu baiatul de cartier. Astia doi, macar, aveau personalitate, naspa, ca dracu', dar ii identificai cu ceva. Pe doamna cu pricina, cand o auzi si o vezi nu o poti identifica cu nimic. Poate doar cu titlul, pe care estimez ca il va primi de la istorie, de cel mai slab primar al capitalei. Pana si Lis in agonia lui tabloida, are un staif, chicios dar evident. Doamna Pandele insa n-are nimic. dar poate ca si nimicul, cu aceasta ocazie poate deveni un brand. Asa ca ii sugerez domnului Marcel Avram, de exemplu, pe viitor, celor carora le va face rost de cantari prin Romania, stiu eu, Rihanna-ei sau lui Sting, poate si lui Peter Gabriel sau trupei Pink Floyd la previzibila reunire, sa le propuna municipiul Voluntari si nu comuna Bucuresti. Cu siguranta va avea toata deschiderea necesara.
Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!

miercuri, 29 iunie 2016

Atelierele Milcofisme - Istoria rockului romanesc


Editia I - episodul 1    

Incercam sa va propunem si altceva decat tzatze, craci, tatuaje si personaje care canta lamentabil in fata unei audiente de cateva zeci de mii de oameni in niste conditii tehnice de invidiat si intr-un context media si de promovare de multe k...incercam sa facem putina istorie adevarata, cu niste oameni de valoare, intr-un context care inseamna voluntariat, dorinta de cultura si promovare de valori. Asta in Romania nu se vinde. Iar atunci cand se face, se face cu entuziasm, cu respect fata de valoare si cu bani putini, cu bani "mici", in spatii mici, dar cu suflet mare, foarte mare si fara interese meschine. Puteti urmari aici cate ceva despre minunata istorie a rockului romanesc. Adica despre forma libera si cinstita a unei mari parti a poporului roman care a stiut sa spuna NU incepand de la Sfintii si pana la fenomenul Colectiv.In mai multe episoade. Acum episodul unu.









vineri, 13 mai 2016

Snow show - Slava Polunin

Viaceslav Ivanovici Polunin sau Slava Polunin, s-a nascut in 12 iunie 1950 la Novosil, Oryol Blast in Rusia. Are aporape 66 de ani.

Avea succes in teatrul liceului datorita faptului ca il imita foarte bine pe Charlie Chaplin. A fost respins la facultatea de teatru pentru pronuntie slaba. A inceput cariera de pantomima in 1968. Organizeaza in fosta URSS, in 1982, un festival al trupelor de teatru de strada la care participa peste 200 de artisti. Este laureatul mai multor premii printre care amintesc premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun spectacol. Aici puteti urmari selectiuni din spectacolul numit Snow show pus la un teatru din Moscova, reprezentatie pe care am vazut-o in ianuarie, anul acesta. E absolut extraordinar.



video

joi, 28 aprilie 2016

Republica Federala Romania


Vad cat mai multa lume care spune: Vai, in ce tara traim! Vai, la noi ca la nimeni! Vai si amar!
Pai, sa vedem un pic, cam despre ce e vorba:
1.  40% din populatia Romaniei traieste sub sau la limita saraciei. Asta inseamna nivel de civilizatie foarte scazut (fara o igiena normala), o rata de expunere la boli mai mare(fara o asistenta medicala corespunzatoare si deseori primara), un nivel de educatie aproape de zero (250000 de oameni s-au declarat analfabeti si probabil ca numarul lor este mai mare), iar in aceste conditii nu se poate vorbi de informatie si cu atat mai putin de cultura. Asta inseamna peste 7 milioane de suflete. Pe acesti oameni ii intalnesti in interviurile lui Viorel Gaita sau in rubrica de final a lui Dragos Patraru. Pe acesti oameni ii intalnesti ca si asistati sociali, sau cu mana intinsa, sau cu speranta ca vine un "tatuc" si le mai da cate ceva. Pe acesti oameni se bazeaza smecherii din teritoriu, baronii psd sau pnl, acest electorat captiv sunt masa lor de manevra pentru dacomanie, pentru pericolul strainilor, pentru nationalism, pentru exacerbarea sentimentelor religioase si in general pentru tot ceea ce presupune manipulare la nivel primar. Adica ce invata "baietii" in primele 3 luni la materia numita manipulare.
Acesti oameni se numesc  electorat "captiv". Acesti oameni, din pacate, sunt o continua prada.
2.  Este o intreaga poveste in toata schema DNA-servicii secrete-institutii-partide-presa-societate civila. Daca urmaresti o zi intreaga presa on-line, televiziunile de stiri, facebook, bloguri etc. e o intreaga valtoare in ceea ce priveste informatia, manipularea, intoxicarea informationala si mai ales
faptul ca toata lumea isi da cu parerea. Ies dosare exact atunci cand ele au impact major, de imagine, de pozitionare, de influentare a opiniei publice. Nu contest veridicitatea unor dosare de coruptie, dar faptul ca ele apar asa, exact cand "trebuie" pe directia unor oameni care, apoi in functie de asta se pozitioneaza intr-un fel sau altul, sau se dau, mai mult sau mai putin intmplator, verdicte in justitie exact atunci cand "fierberea"este mai mare, dovedeste fara echivoc faptul ca exista o imixtiune majora a institutiilor statului in politica, pe de-o parte si se vede inca odata, daca mai era nevoie, faptul ca politizarea institutiilor statului, dar si gravitarea si scindarea acestora catre poli de putere diferite  ca interese, acum, este absolut la vedere. "Batalia" care pana mai ieri era mai mult sau mai putin voalata si citita printre randuri acum este absolut pe fata, ba chiar as putea spune cu "poalele in cap".
3. Era foarte greu de presupus in urma cu ceva timp, ca vom asista in Romania la actiuni in spatiul public care depasesc orice urma de bun-simt, moralitate si pana la urma de demnitate. Ce valori poate propaga un partid, cel mai mare din Romania, al carui presedinte este condamnat definitiv si care vine si spune intr-un stil specific comunist ca nu isi da demisia si nu face pana la urma un gest absolut normal doar pentru ca printr-un astfel de gest ar risca cica pierderea alegerilor si dezagregarea partidului. Astfel de lucruri le auzeam pe vremea comunistilor care intotdeauna dorind sa isi asigure stapanirea si pana la urma viata de huzur pe axa avere-putere creau intotdeauna in fata unui public mai putin informat si astfel mai usor de manipulat atmosfera specifica faptului ca, de fapt ei doreau sa pazeasca scumpa noastra patrie, dar si partidul mult iubit de niste amenintari "majore" cum erau atunci imperialismul, capitalismul si alte lucruri de acest gen. Acum in fata vasnicilor aparatori de partid stau amenintari cum ar fi ofiterii acoperiti sau strainatatea care vine si ne "fura"nepretuitele comori ale iubitei noastre patrii si astfel ei sunt practic nevoiti sa renunte sau sa eludeze niste lucruri minore cum ar fi legile, bunul simt, simtul onoarei sau demnitatii, astfel "sacrificandu-se" in numele unor valori mai importante cum ar fi coeziunea si succesul partidului in alegeri, ca si cum asta ar fi motivul insomniei si chinurilor unei natii intregi. Pe de alta parte oameni care au dosare grele la DNA sunt subiect de presa si legea le permite sa candideze, mai mult decat atat, parlamentul prin prisma diferitelor interese de grup(intotdeauna legate de bani), in spatele suveranitatii si in spatele minciunii cum ca ar fi reprezentatii poporului se apara unii pe altii, permit cu nonsalanta ca oameni certati cu legea sa faca legea pana la urma, astfel  lasand spatiu si pentru viitor ca aceste lucruri sa se intample pe mai departe.
4. De 26 de ani asistam la emigrari masive din Romania. Oameni satui de saracie, de nedreptate, de lipsa de autoritate si functionalitate a statului roman, de precaritatea sistemului de asigurari de sanatate, sociale, de precaritate a sistemului de educatie, de tot felul de lipsuri majore, de la drumuri la multitudinea de taxe, de la amatorism major in administratie si pana la mizeria generalizata din politica, aleg sa plece din aceasta tara lipsita de speranta. Schimbarea pe care o asteptam cu totii pana la urma, multi dintre noi inca din decembrie 1989 nu poate veni in Romania atata vreme cat un sistem bazat pe coruptie si minciuna, bazat pe exploatarea saraciei si lipsei de informare a oamenilor, bazat pe clientelism politic, financiar, media, administrativ isi creeaza  premisele unei continuitati ce devine din ce in ce mai istorica. Practic oamenii fac niste bani, se duc la partide, isi platesc pozitiile si functiile, acestea fiind ca niste investitii, intra in sistem unde fac, mai departe doua lucruri: sprijina sistemul si isi scot investitia, ba chiar isi atrag si profit. Aceasta este scara de valori, cu adevarat, din politica romaneasca in 99% din cazuri. Acestia nu au nici o legatura cu ideea de reprezentare a populatiei, acestia nu au nici o legatura cu ideea de a te pune in slujba binelui civic si de ati aduce contributia la propasirea societatii sau de a face viata celorlalti cu adevarat mai buna. Astfel, schimbarea intra intr-o contradictie evidenta cu scopurile si menirea celor cale aleg aceasta cale, schimbarea intra in contradictie cu un sistem care n-are nici o legatura cu progresul, ci are doar legatura cu mentinerea si dezvoltarea lui si are legatura doar cu imbogatirea si accederea catre putere ai membrilor acestuia. Cand ne referim la sistem doar despre asta e vorba, iar eforturile care se fac in ultimii ani legate de coruptie, crima organizata si reforma imi dovedesc mie si nu numai mie, nu faptul ca incep sa se faca pasi catre asanarea societatii romanesti ci imi dovedesc, pe zi ce trece faptul ca MIZERIA este atat de mare incat iti dai seama ca nu se mai poate face nimic. E foarte greu sa accepti asta. De aici si reactia indreptatita a mai multor milioane de romani de a parasi tara. De aici si lipsa sperantei, de ingropare a ei pentru ca schimbarea reala se face cu o masa critica de populatie care are maturitate politica, care are discernamant, care e informata, care consuma cultura, adica acea masa critica care face opozitie reala acestui sistem. Ma gandeam ca aceasta va creste in timp prin schimbarea generatiilor. Din pacate aceasta scade in timp pentru ca pe de-o parte sistemul a trecut deja la a doua generatie(practic nu mai avem de-a face cu comunistoizi clasici, lipsiti de deschidere, fara cultura) si avem de-a face cu urmatoarea generatie de pervertiti, care au acces la informatie, care stiu cu ce se mananca societatea capitalista si economia de piata dar care sunt total lipsiti de caracter si care au doar doua scopuri: averea si puterea, iar acestia din urma mie mi se par infinit mai periculosi. Iar in astfel de situatie cand se vede la lumina zilei ca insesi ideea de schimbare a fost preluata si prefacuta dupa bunul plac, cand se vede la lumina zilei ca idei precum democratia ,libertatea, spiritul civic etc. sunt luate si prefacute in laboratoarele manipularilor media si de comunicare iti dai seama ca singura solutie veridica pe termen mediu si lung este sa fugi cat mai repede din locul infestat. E ca un mecanism, natural pana la urma, de conservare, de aparare.
5. Contextul international este din ce in ce mai complicat si pana la urma nemaintalnit. Criza refugiatilor, valul de terorism, manipulate sau nu, are mai putina importanta, stabilitatea economica precara la nivel mondial si mai ales european, incordarea din ce in ce mai puternica si mai ales vizibila intre Nato si Rusia, in contextul crizei ucrainiene sau in contextul particular al situatiei din republica Moldova si a relatiei bilaterale cu Romania, care si ea se dovedeste, se pare , la fel de mizerabila asa cum e pe ambele maluri ale Prutului, importanta alegerilor din Statele Unite, unde iarasi sunt o gramada de intoxicari informatice si manipulari atat simple dar si ceva mai complicate daca analizezi si sintetizezi semnalele care vin printre randuri si le pui cap la cap. Ceea ce cred ca e important de semnalat, la o anumita dimensiune a problemei este un fapt extrem de simplu si indeobste cunoscut dar de cele mai multe ori uitat de multi dintre noi. Acela ca roata istoriei se invarte, astfel incat totul functioneaza conform legilor corespondentei, a polaritatii, a cauzei si efectului.
Mi-as dori sa inchei incercand sau mimand macar o raza de speranta sau ceva dintr-un happy-end din filmele de la Hollywood. Din pacate nu prea imi iese si imi e greu sa ma uit in oglinda si sa spun: lasa ca o sa fie bine, pentru ca nu gasesc nici un resort, nici o portita, nici o estimare reala care m-ar face sa ma leg de ceva, cat de mic si sa spun macar, peste niste generatii, ca lucrurile se vor indrepta spre ceea ce ne dorim cu totii (cu toate ca si aici se ridica multe semne de intrebare daca intr-adevar acest cu totii exista). Pana la urma tot ce pot spune, cum am mai spus-o dealtfel, e ca traim intr-o Romanie, a mai multor Romanii. Romaniile intre ele sunt deocamdata invrajbite si pentru ca nu se inteleg pe sine si pentru ca le e teama una de cealalta. Din pacate traim in Republica Federala Romania.

duminică, 10 aprilie 2016

Calatorii - episodul 2


Olanda - Volendam

Am ajuns la Volendam dinspre Rin. Olanda se "decupeaza" imediat, poate mai mult decat alte tari din vestul Europei. Este foarte personala, in primul rand din perspectiva arhitecturii. O tara de sub nivelul marii dusa cu mult peste "nivelul marii" de oameni care stiu sa se distreze dar mai ales stiu sa munceasca si au ceea ce se numeste cultura muncii bine facute.