joi, 1 decembrie 2016

Romania mea


Despre patriotism nu se vorbeste. Asa cred eu si acum incalc aceasta regula. Spun ca nu se vorbeste pentru ca este un sentiment foarte intim. Patriotica este familia, patriotici sunt copii si parintii. Patriotica este intalnirea cu baietii la un meci si la o bere sau la un gratar, afara...Patriotica este munca de fiecare zi, lupta de fiece zi in care te zbati sa iti indepinesti menirea sau visurile, sa iti indeplinesti misiunea sau dorintele. Patriotica este sarbatoarea botezului sau a nuntii, precum si ritualul trecerii in nefiinta. Patriotic, cred, este chiar Tatal nostru, asa cum patriotic este ce face medicul sau profesorul, pompierul sau pilotul. Patriotism este atunci cand vrei sa iti fie bine, cu demnitate, smerenie si buna credinta. Tara este un rezultat al sumei tipurilor de patriotisme pe care le purtam fiecare in suflet. Daca te doare la trei metri in spate despre treaba asta, sau te bati cu pumnul in piept, dar de fapt, acasa, cand te uiti in oglinda, singur in baie, zambesti ironic, inchipuindu-ti ca i-ai pacalit pe fraieri, daca crezi ca doar steagurile, popii, moastele si respectul fata de niste strabuni pe care nu ii stii prea bine este patriotism te indemn sa fii mai atent. Daca nu vrei nu e nici o problema, doar, nu te inghesui sa primesti. Nu zbiera, plangandu-te. Nu critica si nu infiera. Nici o mare personalitate nu s-a autodeclarat patriot, ba mai mult, nici nu le-a trecut prin cap sa se proclame astfel. Ma gandesc la Ghandi sau la Ivan Patzaichin. Ma gandesc la Paulescu sau la Mandela. Patriotica, pana la urma este intreaga noastra viata, in primul rand pentru ca orice am face si oriunde am fi, tot romani ramanem. Din aceasta cauza nu poti vorbi despre patriotism, nu te poti bate cu pumnul in piept cu asta, pentru ca tara suntem noi, iar patriotismul este ca o respiratie. Nu poti vorbi despre ea, dar este fundamentala.

vineri, 14 octombrie 2016

De la zei la oameni si inapoi.




Doi intelectuali importanti ai Romaniei de azi, in anul de gratie 2016, domnul Mircea Cartarescu si domnul Nicolae Manolescu, considera recentul laureat al premiului Nobel pentru literatura ca nefiind vrednic pentru primirea acestei distinctii. Este vorba, dupa cum probabil stiti, despre Bob Dylan. Il avem si pe domnul Dan C. Mihailescu, deasemenea o figura proeminenta si respectabila, care spune deasemenea ca i se pare de-a dreptul ridicola optiunea pentru Dylan la Nobelul pentru literatura.
Domnul Cartarescu spune ca, citez "Și-mi pare atât de rău pentru marii scriitori care îmbătrânesc la coadă, maeștrii și favoriții mei: Pynchon, Lobo Antunes, Amos Oz, John Ashberry, Vila-Matas… Ne-a făcut-o comitetul Nobel de data asta!", am dat copy-paste de pe articolul publicat pe Hotnews astfel incat sa nu existe nici un fel de dubii. Intre timp, domnul Cartarescu a retractat, spunand ca s-a razgandit si ca noaptea uneori este un sfetnic bun...
Domnul Manolescu este si mai transant: " Bob Dylan, care a luat premiul e un textier de mana doua. E o mizerie", citeaza Adevarul.
Pe de alta parte aflam de pe Twitter ca presedintele Barack Obama spune "Congratulations to one of my favorite poets, Bob Dylan, on a well-deserved Nobel" sau the New York Times care se intreaba de ce le-a trebuit atata timp ca sa ii dea premiul. Scriitorul Salman Rushdie, aflat printre favoritii acestui an, declara ca "We live in a time of great lyricist-songwriters – Leonard Cohen, Paul Simon, Joni Mitchell, Tom Waits – but Dylan towers over everyone. His words have been an inspiration to me all my life ever since I first heard a Dylan album at school and I am delighted by his Nobel win." sau scriitorul Steven King care spune ca „I am ecstatic that Bob Dylan has won the Nobel. A great and good thing in a season of sleaze and sadness.”
Am ales in mod special declaratii importante si contradictorii si voi incheie in a cita declaratia Sarei Danius, secretarul permanent al Academiei Suedeze: "Bob Dylan e un mare poet, pur si simplu. Este un mare poet, in mareata traditie a limbii engleze. V-as recomanda sa ascultati Times of Freedom, alta piesa ar fi Visions of Johanna. Dar as sugera sa incepeti cu Blonde on Blonde, din 1966"
Dupa atatea si atat de prestigioase pareri pro si contra si va rog sa ma credeti ca mai sunt si altele, de ambele parti, imi voi permite niste aprecieri personale. Mai intai ca este intr-adevar o alegere surprinzatoare in sens pozitiv, din punctul meu de vedere, pentru ca academia suedeza da astfel un semnal extrem de pozitiv si anume acela ca nu este intr-un "glob de sticla", acela ca institutia premiului Nobel este o institutie vie, pentru si printre oameni si nu doreste sa fie apanajul unei elite rupte de realitate, plutind intr-o iluzorie si vesnica auto-contemplare sau vexatiune cronica. Apoi ca, ghidandu-ma dupa "schimbarea la fata" a domnului Cartarescu, constat inca odata, asa cum spunea cineva ca e o lupta dura printre "astrii" intre a fi actual si a ramane o legenda. Iar ceea ce a facut diferenta, in ochii celor de la academia suedeza este tocmai aceasta reinventare continua prezenta in profilul artistic al lui Robert Allen Zimmerman.
Si nu in ultimul rand si cu asta inchei, oamenii nu inteleg ca prin Bob Dylan, de fapt, a fost premiat un intreg fenomen care exista de vreo 100 de ani si care nu este nici Goethe, nici Bach si nici Brancusi, dar este cultura adevarata. Nu are un nume, poate, dar intelegem cu totii legatura cu noroiul de la Woodstock, cu drogurile lui Jimi Hendrix, cu necunostinta notelor muzicale la Lennon si McCartney sau raguseala din vocea lui Miles Davis. Realitatea este ca multi dintre domnii care zambesc ironic in coltul gurii si se declara dezgustati de acest fenomen nu inteleg acest popcult, daca ii putem spune asa, pentru ca ori nu au trait in sanul sau in preajma fenomenului (de exemplu nu mi-l inchipui, sincer, pe domnul Manolescu dansand usor cherchelit de gatul unei domnisoare apetisante, in tinerete, intr-un mood de rock-hero, pe intonatiile psihedelice ale lui Plant sau Morrison) sau daca au trait, asa cum declara domnul Mihailescu, pe care indraznesc sa il cred, posibil sa fii uitat starea respectiva de atata liniste de biblioteca din ultimii zeci de ani sau pur si simplu sa nu ii mai permite varsta sa fie din cand in cand intr-un soi de blowing in the wind... nu stiu... presupun...
Ne permiteti stimate varfuri ale elitelor intelectuale sa consideram ca Beethoven poate fi si Pink Floyd? Ne dati voie sa gandim stimati domni foarte seriosi si severi ca Miles Davis este un geniu intocmai ca Amadeus? Putem sa indraznim sa il punem pe Dylan langa Edgar Alan Poe sau William Shakespeare? Daca nu ne lasati e pacat. Iata ca academia suedeza ne deschide drumul. Ne face cu ochiul...
Congratulations mr. Tambourine Man !

marți, 20 septembrie 2016

Ce ai facut tu, tata, ca sa imi faci mie viata mai buna? - in atentia producatorilor de emetiral


Au facut , in trecut , niste bani, mai mult sau mai putin onest.  Au plasat, ulterior acesti bani, astfel incat si-au cumparat prezenta pe niste liste de partid. Marea majoritate au facut asa din 90' incoace. Se comporta in acest moment ca o haita, cu reguli interne, cu manifestari sincrone in afara, cu un "Dumnezeu" propriu rezultat din contextul de interese care, redus la scara inseamna, doar, bani si putere. Asa se comporta si taximetristii care nu raspund la comenzi, mai nou, ca forma de protest, de fapt, pentru acel 1,39/km insuficient in acceptiunea multora dintre ei. Ei sunt in slapi , maieu si pantaloni scurti. Multi dintre ei sunt baieti de oras care vor sa dea tunuri si sa nu munceasca ca fraierii.  Ceilalti sunt la costum si cravata. Cei mai multi dintre ei sunt baieti de oras care vor sa dea tunuri si sa nu munceasca ca fraierii. Pe "interior" nici o diferenta. N-au trecut, ca nivel de evolutie, de tipul de organizare a unei haite. Nici o diferenta intre taximetristi si sparlamentari. Sunt prea putini taximetristi care raspund la comenzi si mult mai putini parlamentari care isi permit sa se mictioneze contra vantului. Ce diferenta este intre presedintele celui mai important partid din Romania, Liviu Dragnea, condamnat definitv, care, de curand, de voie sau de nevoie l-a imbratisat pe un inculpat in mai multe dosare, Victor Ponta si care, in aceste conditii, il cheama la raport pe primul ministru. Acest prim ministru acuzat ca este in slujba unor puteri straine (brrrr...asta e marota tuturor comunistilor, de exemplu, din ultima suta de ani-mereu sunt niste straini aliati cu niste vanzatori de tara care vor sa il sclavizeze pe saracul sarac-adica cu alte cuvinte, cu noi va este rau, dar daca vin STRAINII o sa va fie si mai rau...groaznic...:)))
De fapt, la o privire cinstita si simpla il vezi pe unul Dragnea din Teleorman, practic fara o meserie clara in afara de "furnalele" pregatirii intense de partid ca se trage de sireturi cu Dacian Ciolos, om cu studii, cu responsabilitati certificate si autentice, verificate  in fata si impreuna cu institutii europene credibile, un om la care se vede ca a citit de-a lungul vietii mai mult de o suta de carti si la care se vede, mai ales, de la distanta, un natural bun-simt si o modestie deasemenea naturala, ca sa vorbim doar de doua dintre normalitatile primului ministru. Cand vezi treaba asta nu te mai mira sau ti se face inca odata SILA (spre entuziasmul producatorilor de emetiral) referitor la faptul ca 73 de indivizi care se auto-intituleaza alesi ai poporului (sunt curios cati dintre ei isi cunosc alegatorii sau cati alegatori isi cunosc senatorul)au votat faptul ca Gabriel Oprea acest unic bodyguard din istorie care a ajuns general de armata si minstru al apararii si al internelor, sa NU ajunga pe mana procurorilor si judecatorilor si sa NU dea socoteala pentru abuzurile pe care le-a facut. Acesti adevarati mafioti dotati de la natura cu o rezistenta marita la bun-simt, la responsabilitate, la buna cuviinta, intocmai ca o bacterie care devina imuna la o gama mare de antibiotice l-au salvat, l-au "scos" pe, pana nu demult unul dintre sefii de necontestat, unul dintre el capo di tutti capi. Ei, culmea, au votat in secret (e firesc, vine campania), insa presa a identificat 23 dintre ei. Sunt, dupa cum urmeza si ar trebui umplut internetul cu ei sa-i stie cat mai multi oameni:

1. Ionel Agrigoroaie (PSD);
2. Alexandru Cordos (PSD);
3. Octavian Bumbu (PSD);
4. Cristian Dumitrescu (PSD);
5. Daniel Savu (PRU);
6. Petru Fratean (PSD);
7. Gabriela Cretu (PSD);
8. Georgica Severin (PSD);
9. Ioan Chelaru (PSD);
10. Marius Bota (PSD);
11. Nicolae Moga (PSD);
12. Petru Filip (PSD);
13. Serban Nicolae (PSD);
14. Florea Voinea (PSD);
15. Calin Popescu Tariceanu (ALDE);
16. Daniel Barbu (ALDE);
17. Mihai Nita (ALDE);
18. Eugen Durbaca (ALDE); 
19. Iulian Cristache (Independent, ex-PPDD, ex-UNPR); 
20. Gabriel Oprea (Independent, ex-UNPR); 
21. Ilie Nastase (Independent, ex-UNPR, ex-PC); 
22. Constantin Popa (Independent, PPDD, ex-UNPR); 
23. Gheorghe Saghian (Independent, ex-PSD);
24. Valer Marian (Independent, ex-PSD).  
Mai grav este ca, si as vrea sa ma insel, dupa alegerile din decembrie vom constata un parlament, poate ceva mai curatel, rezultat din niste alegeri facute de niste oameni extrem de derutati, de masinariile de partid, de laboratoarele de informatie controlata de la mai toate televiziunile, radiourile si cvasi-credibilele multe, prea multe site-uri inventate si invectate, de la ceea ce ne place sa auzim sau sa credem in numele unei sigurante insuficient investigate, oameni care vor vota in mare lor majoritate "dupa ureche", dar nu dupa o ureche a unui "lautar" talentat, din pacate...

In final o intrebare. Aduc in fata doua exemple. Ana Maria Oprea, cea care in 2011 a primit, prin donatie, ca si cadou de nunta, un imobil cu 6 etaje, pe malul lacului, din bani castigati "cu greu" de taticu' si Alexandra Dragnea care obtinea, nu de mult pentru iubitul ei un contract de promovare, pentru iubitul ei artist necunoscut, de la Cat music, doar pentru ca o cheama Dragnea. Aceste doua personaje e posibil sa fie conducatorii de peste 20 sau 30 de ani ai copilului meu. Ca si copii acestor senatori care au votat azi in favoarea unui infractor. E foarte posibil ca ei sa fie conducatorii de maine. Iar intrebarea e simpla:                                              Ce ai facut tu tata ca sa imi faci mie viata mai buna?

marți, 30 august 2016

Muzica si "muzica" din Romania



Saituri, bloguri , pareri , critica muzicala , stim ce e prost , stim ce e bun , stim ce ne place , stim ce nu ne place , credem ca suntem lideri de opinie , vrem sa fim formatori de opinie , sau pur si simplu strigam ce nu ne convine. Mai departe nu se intampla nimic. Cainii latra ursul merge, dar parca am uitat sa ascultam si ne place sa ne auzim vorbind, oricum criticand. De FACUT ceva nu face nimeni nimic, in schimb comentam, dam sfaturi, injuram si mai ales facem misto, facem CATERINCA…cel mai iubit sport al poporului roman,intr-un clasament in care nu lipseste smecheria,pacaleala,   egoismul, violenta, prostia.
Cred ca este in gena poporului roman aceasta tendinta in a nu face daca se poate nimic si de a primi totul de-a gata, daca se poate cat mai mult si de cea mai buna calitate. Suntem in stare sa nu facem nimic ptr a obtine ceva,iar daca cineva ne da ceva gratis reusim cu un talent unic sa criticam ceea ce primim ca nefiind bun sau potrivit si oricum ne manifestam nemultumirea pe modelul “muieti is posmagii”…
Suntem intr-o stare de emergenta de mai bine de 2000 de ani. Am fost emergentii ungurilor,mongolilor,polonezilor,rusilor,turcilor,nemtilor,americanilor,francezilor,englezilor fie politic,economic,militar, fie social,cultural si nu in ultimul rand muzical. Totul este de import. Acum ne indreptam catre o societate de tip american,cu ingrediente balcanice si rurale romanesti.De ce sa credem sau sa vrem ca muzica sa fie o exceptie de la aceasta regula?
 Modernizarea poporului roman s-a facut practic de la 1860 si pana undeva aproape de 1940, dupa care, in perioada comunista s-a construit mult si prost, maximum 25 % din ceea ce s-a facut atunci merita sa ramana, din pacate dupa aceea, n-a mai ramas nimic. tot ei comunistii si securistii din perioada aceea sau urmasii lor au demontat si vandut, bucata cu bucata tot ce s-a facut atunci, repet, mai degraba prost decat bine. Dar revin la modernizarea Romaniei din perioada 1870-1939.
Au inceput-o niste tineri ,copii de boieri trimisi in occident la studii,toti luminati la minte si aproape toti francmasoni, a continuat-o un neamt mai mult cu biciul…dupa care,fatalitate,a inceput razboiul. In fine,a urmat experienta comunista in care am fost cobaii simulatorilor de progres global si mondial,dupa care a explodat mamaliga,au murit oameni si unii s-au saturat
sa-l vada doar pe Ceausescu stand in palate si au inceput si ei sa-si construiasca palate profitand de schimbarea de macaz a acelor simulatori care s-au plictisit de jucaria comunista si s-au gandit sa mai castige niste bani vazand iluzii de libertate. Cu ce ne-am ales din toate astea? Cu ceea ce se vede astazi…nici mai mult si nici mai putin. Cei care au fost puternici sunt in continuare puternici, cei care au fost la butoane sunt in continuare la butoane,cei care au fost saraci sunt in continuare saraci si mai ales vor fi saraci si aici nu ma refer doar la saracie materiala sau spirituala. Ce au facut altii? Pai universitatea din Heidelberg este datata,daca nu ma insel de pe la 1200…sa fii trecut vreo…800 de ani? Revolutia industriala a inceput la Manchester si nu la Baicoi. Se intampla pe la 1600. Sa fii trecut vreo 400 de ani? Cum sa nu devii cel mai puternic stat din lume cand in doua, cele mai mari conflagratii cunoscute de istorie la inceput ai stat “cuminte” si ai vandut tuturor combatabtilor de la sireturi pana la bombe ,tancuri si avioane, dupa care vazandu-i pe toti la capatul puterilor ai intervenit alaturi de cine a facut mai frumos si ai inclinat balanta istoriei in primul rand spre sfera intereselor tale, facand dupa aceea jocurile si dictand de pe pozitii de putere…si aici ma refer la marele popor de la apus,caci daca vreme de 50 de ani lumina a venit de la rasarit ptr jumatate de planeta acum lumina vine de la apus de la o doamna incoronata purtand o torta a libertatii conditionate in mana…Citeam candva un articol in cotidianul spaniel El pais care spunea ca dupa 20 de ani de libertate in Romania 63 % din economie este controlata de oameni care inainte de decembrie 1989 au avut legaturi mai mult sau mai putin stranse cu institutia desfiintata si updatata numita securitate.
Va invit la un exercitiu de pseudo-statistica. Jumatate din populatia Romaniei traieste in mediul rural, la tara. Ce muzica se asculta la tara? Se asculta Bach si Beethoven? Se asculta Miles Davis sau John Coltrane? Se asculta Yes sau Pink Floyd? Nu…se asculta folclor mai mult sau mai putin,mult prea putin autentic si manele…doar atat…Mai raman 50% din care cel putin jumatate o reprezinta orasele mici si mijlocii. Ce se asculta la Tandarei,Fieni,Zimnicea,Ramnicu-Sarat,Falticeni sau Fagaras? Aproape acelasi lucru,poate cu un plus de ceva Smiley, Inna, Akcent,  Angela Similea, Hi-Q sau Aurel Tamas. Au ramas 25% din care scoatem iarasi o jumatate insemnand copii pana in 12 ani sau batrani peste 65 de ani. Au ramas orasele mari. Cu populatie romma,cu o gramada de stramutati de la tara de pe vremea industrializarii fortate a lui Ceausescu,cu oameni care,in mare parte nu fac nici o diferenta intre Schonberg si Guta ptr ca muzica inseamna ptr ei una si acelasi lucru in ambele cazuri,adica ceva care gadila urechile in mod placut dupa posibilitati culturale,sociale,educationale, economice etc. iar daca ne mai gandim si la milioanele de romani care au ales sa traiasca sau sa munceasca in lumea larga va intreb ce mai ramane?...concluziile sunt lesne de inteles.
Avem modele? Muzicale,sociale,spirituale? Sunt cumva Cioran,Eliade,Tutea,Brancusi,Enescu, Ionescu si altii de teapa lor cumva, toata ziua la televizor sau la radio? Nu…ii avem insa pe Becali, avem emisiunile lui Maruta si Capatos(ca cica asta vrea poporul) s.a.
Despre ce ne vorbesc televiziunile? Despre cum a dat fiul cu sapa in cap tatalui,despre cum si-a violat tata fetita vreme de 4 ani si are si doi copii cu ea, despre cum niste elevi si-au batut profesoara sau despre cum profesoara a avut o relatie sexual cu un elev care ulterior s a sinucis. Si mai facem un concurs si mai dam niste firmituri pe gratis si mai facem putina caterinca,dupa care mergem la somn ca a doua zi inca de dimineata avem de furat,de mintit, trebuie sa ne descurcam,sa fim primii si la semafor si in general peste tot si nu conteaza daca ii deranjam pe ceilalti...
Alergam dupa bani,respectiv audienta fara nici o minima morala, fara nici o tresarire spirituala sau de constiinta,mai bagam niste arginti in buzunar,ne consideram de succes si ne miram daca mai suntem in stare ca Romania, tarisoara noastra, patrisoara noastra ptr care ne-am da si viata e un wc de servici de la marginea imperiului in care toti ne facem doar nevoile si uitam sa facem curat dupa aceea. Dar ce e mai grav este ca la nivel declarativ suntem toti plini de cele mai bune intentii se spune ca suntem responsabili , ca luptam , ca vom face si vom drege,iar in realitate nimanui nu-I pasa decat de propria piele,de interesele proprii fie ele inferioare sau superioare,iar in rest afisam un adevarat avatar in spatele caruia este un chip schimonosit.
Dar haideti sa ne uitam putin si in staulul artistilor autohtoni. Ce vedem acolo? Pai vedem multe maimute,mai exact babuini. Indragostiti de popularitate, de camera de luat vederi, de petrecerile cu prezente celebre,cat mai celebre, imbracate neaparat cu textile de marca, cu dezinteres total catre zona superioara ca corpului si cu interes crescut cu cat imaginea coboara la nivelul diverselor podoabe daruite generos de bietul Dumnezeu care a hotarat ca daca nu le da prea mult creier macar sa le dea ceva ptr care sa merita sa existe. Apoi avem porci,iar porcii asa cum am vazut si cu alte ocazii isi doresc foarte tare sa conduca ptr ca ei,nu-I asa sunt mai egali decat altii. Porcii au un foarte bun discurs,pacalesc celelalte animale mai slabe de inger,le promit marea cu sarea si de fapt ei nu-si doresc decat o tavaleala in noroiul primordial sau cel mult niste grohaituri pe care evident le ridica la rang de simfonie. Apoi sunt gastele. Ele sunt foarte vizibile si mai ales foarte audibile. Discursul lor incepe iremediabil cu “auzi fata!” sau cu “in puii mei!” si au constiinta maxima inchisa in cutiuta cu machiaje. Mai sunt si multe oi,care daca ciobanii cu batele lor de hertzi ,audienta sau publicitate le spun sa o ia la dreapta ele o iau la dreapta,daca aceiasi ciobani sau altii le spun sa o ia la stanga ele o iau la stanga,ba mai mult,dupa o vreme au senzatia ca a fost chiar ideea lor sa o ia la dreapta sau la stanga si uite cum v-am descries intr-un mod specific romanesc,mioritic chiar,circuitul hitului in natura…
Trebuie sa recunosc insa ca mai sunt si ceva lei sau cai de rasa insa ori sunt rapciogosi ori sunt foarte batrani si la propriu si la figurat. Toata aceasta fauna destul de pestrita si destul de meschina are insa un principiu comun. Nepasarea,adica egoismul,apararea propriei piele,ignoranta si dezinteresul. Se inlocuieste “arderea” artistic de pe scena cu “frecarea” nurilor din dotare.
Se inlocuieste filozofia unor texte cu interjectii si strigaturi mai aproape de campii decat de scena. Cu cat e mai simplu cu atat e mai bine. Ce ma priveste pe mine ca indobitocesc si mai rau oile care ma asculta?
Se inlocuieste notiunea de dragoste cu aceea de sex. Preferam sa ne dezbracam decat sa cantam. Cu cat mai multa electronica si calculatoare cu atat mai putina muzica si emotie.
Din pacate traim intr-o tara care are un destin greu de suportat. S-a furat si se fura...din pacate se va mai fura. De aici saracia , de aici prostia , de aici manipularea si lipsa modelelor de calitate. De aici morala si respectul aflate la minus infinit. In acest context muzica devine "muzica" iar artistul devine orice altceva sau isi construieste o realitate paralela...sau emigreaza.

joi, 25 august 2016

Atelierele Milcofisme - Unora le place - episodul 3


Atelierele Milcofisme este un proiect dezvoltat prin intermediul site-ului www.milcofisme.com, un produs realizat impreuna cu Asociatia GreenRevolution si Roaba de cultura, de catre jurnalistul muzical Florentin Milcof, prin care incercam cu vorba dar si cu fapta sa promovam fenomenul muzical cultural din Romania fie ca el se numeste rock, jazz, blues sau folk. Va invitam sa urmariti episodul 3 al editiei a 2-a intitulata Unora le place-o pledoarie, in parc, despre jazz si blues. Vizionare placuta!

















marți, 16 august 2016

Scrisoare catre un prieten muzician indepartat - partea a doua

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: "Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii, pardon, muzicienii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt si mai ales de ce? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata?"

 Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, de exemplu, cu turcii sau cu voievozii, in fine, nu e treaba mea, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva, adica cu alte cuvinte el oricum ia de buna ce ii spun ca nu are de gand sa verifice... Si iata...acum partea a doua, iarasi, sper sa nu va plictisesc...



Stimate prietene,
Numai curiozitatea ta feroce m-a facut sa iti trimit si aceasta a doua scrisoare despre muzicienii din Romania. Asa cum probabil iti mai aduci aminte ramasesm la categoria muzicienilor institutionalizati. Adica a celor care sunt angajati in diferite institutii de cultura sustinute din banii tuturor, adica din banii statului. Mai intai ca zona asta este in criza de 26 de ani, inca de la lovitura de stat din decembrie 1989, ba chiar, daca imi aduc aminte bine erau probleme si pe vremea "prea-repede dar pe drept impuscatului". Pe vremea aceea umblau bancuri (sau situatii reale) in care minstrul culturii (tovarasa Suzana Gadea, profesoara de rezistenta materialelor, zice-se, matusa unei importante fetze politice ale zilelor noastre, fost sef de camera deputatilor, actual sef de camera la beciul domnesc)femeie desteapta, ce mai, cand mergea in vizita la filarmonica, de exemplu cerea, printre altele ca dirijorul sa aiba o atitudine mai responsabila ca doar d-aia ii daduse partidul functie de conducere(la dansa la scoala satului probabil ca se preda in limba engleza si conductor era asimilat cu conducator)si sa faca bine astfel incat instrumentistii sa stea pe scena in ordinea inaltimii si nu asa, de-a valma, ca in socialism noi hotaram ordinea intr-o orchestra si nu o preluam de la nenorocitii de capitalisti fie ei si din secolul 17...sau se intreba doamna ministru: "de ce conducerea institutiei populare numita filarmonica a angajat si platit luna de luna niste indivizi care folosesc niste instrumente extrem de mici, cum ar fi trianglul, care dupa ce ca sunt foarte mici se canta si foarte rar la ele. Tovarasul cu pricina nu putea fi transferat in agricultura, de exemplu? Pana la urma o tovarasa mai batrana, de la vioara sau de la viorile alea mai groase, care mereu uit cum se numesc, n-ar putea sa bata in amaratul ala de, cum ziceai ca-i zice? asa...trianglu?"...apoi ca asa era inainte de lovilutie cum imi place mie sa zic(adica o combinatie intre lovitura de stat si revolutie), iar dupa, lucrurile au capatat o alta intorsatura. Au inceput sa lipseasca instrumente, mai ales in provincie, au inceput sa lipseasca oameni, mai ales oameni bine pregatiti, care nu isi doreau sa ajunga sa cante la Botosani sau Satu-Mare, spre exemplu ci mai degraba la Cluj sau Bucuresti si de ce nu, daca nu la Berlin, macar la Dresda sau Wolfsburg sau macar la Palermo sau Valencia. Apoi mai e si problema de atitudine, la multi dintre ei. Vin si canta...ca la servici. Ca au in fata un calculator sau un contrabas sau trompeta se comporta absolut similar. Sunt aproape convins ca daca suna de pauza de masa si ei sunt in mijlocul masurii s-ar opri acolo, in mijlocul masurii. Noroc ca nu suna nimeni de pauza de masa ca s-ar intoarce in mormant nea Mahler sau Dvorak. Multi dintre ei nu stiu sa cante decat dupa note, nimic altceva, nici un alt stil de muzica si din acest motiv viata lor este la servici in fiecare zi de la 9 la 13, adica la repetitie, apoi vineri si sambata concert, iar duminica, acasa, cu familia. Seara mai la o tabla, mai la un talk show pe i-Realitatea, la o bere cu baietii si uite asa, trec zilele, lunile, anii, ajung la pensie si unii sunt ca in bancul ala cu doi contrabasisti de la opera care s-au dus intr-o seara la Traviata, iar dupa ce au iesit, stupefiati de ce au auzit comentau intre ei cum se auzea din sala si cum au cantat ei vreme de 40 de ani doar "vum-vum, vum-vum"...ma rog, nu intelegi tu, o sa-ti zic bancu' la telefon ca asa nu prea intelegi...



Cam asa cu muzicianul institutionalizat, e drept, unii ma canta si altceva, mai ales manele(se spune ca daca te duci in ziua de astazi in anumite licee de muzica vuiesc manelele ceva de speriat)cred ca ministerul invatamantului ar face bine sa introduca si un curs de manele pe modelul: "dragi copii cine nu mananca bataturica nu capata ochisor"-banc despre vietatile care se ocupa de corpul nostru dupa trecere in nefiinta-adica cu alte cuvinte, daca nu invatati teoria intrumentelor sau istoria muzicii nu intrati la examenul de ritornele, de exemplu. Eu cred ca, asa tara asta ar fi mai pregatita, adica, daca ai intreba pe oricare din trupa lu' Salam de exemplu care este ambitusul eufoniului, de exemplu, sunt convins ca ti l-ar spune pe nerasuflate, inclusiv daca e instrument transpozitoriu sau nu.
Cam asa cu muzicienii insitutionalizati. Ce mai, artisti desavarsiti!  Pe facebook daca te duci si intri pe pagina unui corist de la opera, el nu mai e corist...nu...suna urat corist, ca sa nu mai spun ca daca schimbi o litera dai in alte alea, in fine, e nasol sa fi corist. Asa ca ei isi spun cu emfaza: artist liric...eh? Suna bine nu? Apoi nu mai zic de o groaza de sindicate, ca nu cantam Mahler ca vrem doar Diabelli si Scarlatti, ca nu cantam din re bemol major ci numai din do major si cu plata orelor suplimentare din sol major maxim fa...in fine, o groaza de amanunte...
Dar hai ca nu te mai tin ca poate ai si tu treaba. Data viitoare o sa vorbim despre alte lucruri. Daca te mai intereseaza... 
La buna vedere!


sâmbătă, 9 iulie 2016

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea intai

Un prieten de niciunde si de nicaieri, oricum, de undeva de departe, de prea de departe, a fost curios, dar foarte curios sa stie cum sunt muzicienii (musicians, ar putea spune el, nu noi)din Romania.
Cu greu m-am lasat convins: Da' cine-s eu sa stiu toti muzicantii din Romania! sau...crezi ca stie cineva exact care cum sunt, pe unde sunt? asa ca la voi, in tara aia indepartata, rece si enervant de ordonata? Pana la urma am cedat insistentelor lui, nu se cade sa fii nepoliticos si pana la urma, daca gresesc si spun prostii, el oricum o ia de buna, asta nu ca asa s-ar fi putut scrie si alte istorii de dinainte, ci doar ca incercam sa ma "scot" cumva. Si iata...acum partea intai, ca nu vreau sa va plictisesc...


Stimate prietene,

Nu ne-am vazut de ceva vreme si am gasit ceva timp disponibil sa iti explic, mai pe larg,
despre cum sta treaba cu muzica si muzicantii in Romania, asa cum curiozitatea te-a facut sa ma inviti a spune... Mai intai ca, spre deosebire de cum stau lucrurile la voi, la noi, nu exista doar muzicieni (musicians). Nu! Ar fi plictisitor si oamenii care n-au treaba n-ar mai avea ce sa comenteze,  stii, la noi, toata lumea comenteaza si isi da cu parerea, cei mai interesanti ca si profil psihiatric sunt cei care isi dau cu parerea despre lucruri de care nu au nici un habar. Da... Asadar, la noi nu sunt muzicieni ca la voi in tara. La noi sunt lautari, muzicanti, muzicieni, artisti, vedete. Eh! Vezi? Asa,  n-ai sa te plictisesti niciodata!
Sunt lautari auto-intitulati si lautari in sens periorativ. Daca ai sa reprosezi o carenta de limbaj, de atitudine sau de performanta, automat intervine cuvantul lautar in sens periorativ. Daca o "frigi" bine cu tambalul, acordeonul, vioara, clarinetul, clapele etc. si canti ce se cere adica in principal folclor si manele(asta asculta majoritatea covarsitoare a cetatenilor romani, indiferent de etnie si indiferent de meridianul unde locuieste) se cheama ca esti lautar bun, iar daca te numesti lautar, in tine, comunitatea vede un meserias, care este superior indeobste alora cu rockul, sau alora de la televizor care fac pleibecuri. Lautarul meserias are doua zone pe care le respecta, de fapt. Jazzul si asa-zisa muzica clasica(spun asa-zisa pentru ca eu am aderat la titulatura promovata de Leonard Bernstein si mult mai potrivita, zic eu, de muzica exacta). Lautarul meserias respecta aceste doua zone si pentru ca nu le intelege prea bine dar si pentru ca modelul de public este unul pe care pana si el il recunoaste ca fiind select. Din pacate, dragul meu prieten, ambele variante sunt jalnice si gresite. Semanatic vorbind cuvantul lautar este un muzicant(pana si dexul abereaza)instrumentist care canta mai mult dupa ureche si mai putin dupa note, iar dupa o alta explicatie lautarul sau scripcarul, ceterasul, diblarul etc. este muzicantul ambulant, in genere tigan care canta din memorie sau dupa auz. Istoriceste vorbind, stim despre lautari inca din perioada fanariota sau despre celebrul Barbu lautarul pe numele sau Vasile Barbu, starostele lautarilor din Moldova inceputului de secol 19. E interesant ca acest Barbu lautarul a fost apreciat de compozitorul si pianistul Franz Liszt, iar in 1874 saptamanalul "La vie parisienne" il mentioneaza pe lautarul moldovean in termeni elogiosi. Dealtfel acest lucru s-a mai intamplat si inca se intampla. Imi aduc aminte de vizita pe care a facut-o marele violonist american, evreu la origine, Yehudi Menuhin, elevul lui George Enescu, caruia i-a fost prezentat marele timbalist Toni Iordache, cel care efectiv la vrajit cu maestria sa de "lautar" pe Menuhin, cantand mai apoi impreuna. 



Dupa parerea mea, a fi lautar nu este cu nimic mai prejos sau ma presus decat orice alta zona muzicala. Dar asta, stii cum e, muzicienii intotdeauna "stiu ei mai bine". Fiecare individ sau grup are propria lui filosofie despre meseria muzicala, unii considera ca a fi meserias, artist, genial este sa canti cu foarte multe note si foarte multe armonii pe centimetrul patrat, altii, indivizi sau grupuri considera ca, din contra atitudinea de artist, de rocker bestial este cea potrivita, chiar daca stiu despre muzica doar ca are 7 sunete (daca le spui ca are de fapt 12 sunete ii bagi in ceata), iar altii nici macar nu isi pun aceasta problema, pentru ei muzica este doar o trambulina, care ii ajuta sa parvina fie in comunitatea de unde provin, fie sa intre in zona baietilor cu muschi in cai putere si a fetelor cu armura de plastic fie sub forma de "face" sau back-up, fie sub forma de carpe, toale, imbracaminte mai mult sau mai putin neglijente dar sigur foarte scumpe...basca totul garnisit cu cuvinte de-astea provenite de la voi si diluate pe la noi cum ar fi: show-business, mainstream(cum o fi mainstream-ul asta cand la 10 de km de granita tarii nu mai stie nimeni de ei, iar in interiorul tarii, mainstream cu adevarat este doar manelistul Salam si folcloristul Matzu si cativa ca ei, daca luam, statistic vorbind, suma de 80 de procente preponderenti ascultatori ai acestor deosebite stiluri muzicale), hit radio, power play, heavy rotation, streaming, etc. Acesti Salam si Matzu sunt in casele a milioane de oameni de pe tot intinsul frumoasei noastre patrii si nu au nevoie nici de heavy rotation sau mainstream, nici de concept de marketing sau trend sau de nevoia de produs unitar si promotor de responsabilitate de mediu, adica asta cu taiatul copacilor.


Muzicantul, spre deosebire de lautar, este si el o subspecie deosebita. Ca el nu e nimeni. Daca ii asculti pe unii, a fi muzicant inseamna oricum mai presus decat a fi lautar si chiar a fi mai presus de a fi muzician. Cu alte cuvinte, nu prea ne intereseaza ce a facut Bach ala, sau Wagner(daca a auzit de asa ceva)a fi muzicant reprezinta alfa si omega universului, pentru el. Putini stiu si mai putini iau in seama, ca si asta e o problema, sa respecti reguli sa tii cont de anumite evidente, ca de fapt, muzicant vine din rusa si nu e nimic altceva decat varianta ruseasca a romanescului muzician si a englezescului musician. Nici mai mult, nici mai putin. Pe cei care nu stiu ii invit sa se informeze, pe cei care nu stiu si se dau sau au impresia ca stiu ii invit sa se abtina in a face alte asertiuni si sa se informeze.
Muzicienii, dragul meu prieten, sunt si ei de mai multe sub-specii in Romania. Mai intai este muzicianul instutionalizat. 
Dar despre asta o sa-ti scriu data viitoare, ca nu vreau sa iti iau prea mult timp din pretioasa-ti viata. 

joi, 7 iulie 2016

Atelierele Milcofisme - Istoria rockului romanesc - editia I episodul 2

Revenim cu episodul 2 din seria despre Istoria rockului romanesc. Multumim pentru sprijin Asociatia GreenRevolution si Roaba de Cultura. Va reamintesc invitatii: Stefan Naftanaila , Stratone Ion si Doru Rocker Ionescu. De data aceasta canta Cristian Mihai. Am observat ca primul episod s-a bucurat de succes. Va multumim si ne bucuram ca muzica valoroasa are suport.

Editia I episodul 2

marți, 5 iulie 2016

Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!


Doamna Gabriela Vranceanu Firea Pandele era o persoana oarecum potrivita pe vremea cand citea de pe prompter stirile Observatorului Antenei 1. Nu ma straduiam prea tare sa o urmaresc, dar nici nu ma deranja flagrant. Apoi, dansa s-a transformat, mai intai in cantareata de muzica populara si apoi in politician. Acum un domn cu mustata din Teleorman a pus-o candidat la primaria capitalei al unui partid facut praf de DNA. Probabil ca au fost doua motive: dansa a cotizat suficient si o alta varianta "curata" domnul cu mustata din Teleorman, nu a avut. La alegeri, pensionarii, gospodinele si telespectatorii Antenei 3 s-au trezit de dimineata si au ales-o primar pe cea cu copii si icoane multe, ptr ca , nu-i asa, s-a considerat ca e "de-a noastra", din popor. Hipsterii, inteligentii si anonymus-ii, in marea lor majoritate nu s-au dus sa voteze. Erau ocupati. Cu bautul, cu fumatul si cu caterinca. "Dacii", s-au abtinut ptr ca Ceausescu nu s-a hotarat sa revina. Asa ca, doamna cu pricina s-a instalat in fotoliul de primar general, pana cel putin, la anno domini 2020, in Bucuresti, Romania, ca despre asta facem vorbire. Problema e ca intre timp, el, promterul, a disparut din viata doamnei, iar asta devine, se pare o problema generala a poporului roman, daca e sa vorbim de reprezentare si mai ales despre comunicare. Am ajuns sa il regret pe Vanghelie agramatul si pe Oprescu baiatul de cartier. Astia doi, macar, aveau personalitate, naspa, ca dracu', dar ii identificai cu ceva. Pe doamna cu pricina, cand o auzi si o vezi nu o poti identifica cu nimic. Poate doar cu titlul, pe care estimez ca il va primi de la istorie, de cel mai slab primar al capitalei. Pana si Lis in agonia lui tabloida, are un staif, chicios dar evident. Doamna Pandele insa n-are nimic. dar poate ca si nimicul, cu aceasta ocazie poate deveni un brand. Asa ca ii sugerez domnului Marcel Avram, de exemplu, pe viitor, celor carora le va face rost de cantari prin Romania, stiu eu, Rihanna-ei sau lui Sting, poate si lui Peter Gabriel sau trupei Pink Floyd la previzibila reunire, sa le propuna municipiul Voluntari si nu comuna Bucuresti. Cu siguranta va avea toata deschiderea necesara.
Noapte buna Bucuresti! Somn bizar va doresc!

miercuri, 29 iunie 2016

Atelierele Milcofisme - Istoria rockului romanesc


Editia I - episodul 1    

Incercam sa va propunem si altceva decat tzatze, craci, tatuaje si personaje care canta lamentabil in fata unei audiente de cateva zeci de mii de oameni in niste conditii tehnice de invidiat si intr-un context media si de promovare de multe k...incercam sa facem putina istorie adevarata, cu niste oameni de valoare, intr-un context care inseamna voluntariat, dorinta de cultura si promovare de valori. Asta in Romania nu se vinde. Iar atunci cand se face, se face cu entuziasm, cu respect fata de valoare si cu bani putini, cu bani "mici", in spatii mici, dar cu suflet mare, foarte mare si fara interese meschine. Puteti urmari aici cate ceva despre minunata istorie a rockului romanesc. Adica despre forma libera si cinstita a unei mari parti a poporului roman care a stiut sa spuna NU incepand de la Sfintii si pana la fenomenul Colectiv.In mai multe episoade. Acum episodul unu.









vineri, 13 mai 2016

Snow show - Slava Polunin

Viaceslav Ivanovici Polunin sau Slava Polunin, s-a nascut in 12 iunie 1950 la Novosil, Oryol Blast in Rusia. Are aporape 66 de ani.

Avea succes in teatrul liceului datorita faptului ca il imita foarte bine pe Charlie Chaplin. A fost respins la facultatea de teatru pentru pronuntie slaba. A inceput cariera de pantomima in 1968. Organizeaza in fosta URSS, in 1982, un festival al trupelor de teatru de strada la care participa peste 200 de artisti. Este laureatul mai multor premii printre care amintesc premiul Laurence Olivier pentru cel mai bun spectacol. Aici puteti urmari selectiuni din spectacolul numit Snow show pus la un teatru din Moscova, reprezentatie pe care am vazut-o in ianuarie, anul acesta. E absolut extraordinar.



video

joi, 28 aprilie 2016

Republica Federala Romania


Vad cat mai multa lume care spune: Vai, in ce tara traim! Vai, la noi ca la nimeni! Vai si amar!
Pai, sa vedem un pic, cam despre ce e vorba:
1.  40% din populatia Romaniei traieste sub sau la limita saraciei. Asta inseamna nivel de civilizatie foarte scazut (fara o igiena normala), o rata de expunere la boli mai mare(fara o asistenta medicala corespunzatoare si deseori primara), un nivel de educatie aproape de zero (250000 de oameni s-au declarat analfabeti si probabil ca numarul lor este mai mare), iar in aceste conditii nu se poate vorbi de informatie si cu atat mai putin de cultura. Asta inseamna peste 7 milioane de suflete. Pe acesti oameni ii intalnesti in interviurile lui Viorel Gaita sau in rubrica de final a lui Dragos Patraru. Pe acesti oameni ii intalnesti ca si asistati sociali, sau cu mana intinsa, sau cu speranta ca vine un "tatuc" si le mai da cate ceva. Pe acesti oameni se bazeaza smecherii din teritoriu, baronii psd sau pnl, acest electorat captiv sunt masa lor de manevra pentru dacomanie, pentru pericolul strainilor, pentru nationalism, pentru exacerbarea sentimentelor religioase si in general pentru tot ceea ce presupune manipulare la nivel primar. Adica ce invata "baietii" in primele 3 luni la materia numita manipulare.
Acesti oameni se numesc  electorat "captiv". Acesti oameni, din pacate, sunt o continua prada.
2.  Este o intreaga poveste in toata schema DNA-servicii secrete-institutii-partide-presa-societate civila. Daca urmaresti o zi intreaga presa on-line, televiziunile de stiri, facebook, bloguri etc. e o intreaga valtoare in ceea ce priveste informatia, manipularea, intoxicarea informationala si mai ales
faptul ca toata lumea isi da cu parerea. Ies dosare exact atunci cand ele au impact major, de imagine, de pozitionare, de influentare a opiniei publice. Nu contest veridicitatea unor dosare de coruptie, dar faptul ca ele apar asa, exact cand "trebuie" pe directia unor oameni care, apoi in functie de asta se pozitioneaza intr-un fel sau altul, sau se dau, mai mult sau mai putin intmplator, verdicte in justitie exact atunci cand "fierberea"este mai mare, dovedeste fara echivoc faptul ca exista o imixtiune majora a institutiilor statului in politica, pe de-o parte si se vede inca odata, daca mai era nevoie, faptul ca politizarea institutiilor statului, dar si gravitarea si scindarea acestora catre poli de putere diferite  ca interese, acum, este absolut la vedere. "Batalia" care pana mai ieri era mai mult sau mai putin voalata si citita printre randuri acum este absolut pe fata, ba chiar as putea spune cu "poalele in cap".
3. Era foarte greu de presupus in urma cu ceva timp, ca vom asista in Romania la actiuni in spatiul public care depasesc orice urma de bun-simt, moralitate si pana la urma de demnitate. Ce valori poate propaga un partid, cel mai mare din Romania, al carui presedinte este condamnat definitiv si care vine si spune intr-un stil specific comunist ca nu isi da demisia si nu face pana la urma un gest absolut normal doar pentru ca printr-un astfel de gest ar risca cica pierderea alegerilor si dezagregarea partidului. Astfel de lucruri le auzeam pe vremea comunistilor care intotdeauna dorind sa isi asigure stapanirea si pana la urma viata de huzur pe axa avere-putere creau intotdeauna in fata unui public mai putin informat si astfel mai usor de manipulat atmosfera specifica faptului ca, de fapt ei doreau sa pazeasca scumpa noastra patrie, dar si partidul mult iubit de niste amenintari "majore" cum erau atunci imperialismul, capitalismul si alte lucruri de acest gen. Acum in fata vasnicilor aparatori de partid stau amenintari cum ar fi ofiterii acoperiti sau strainatatea care vine si ne "fura"nepretuitele comori ale iubitei noastre patrii si astfel ei sunt practic nevoiti sa renunte sau sa eludeze niste lucruri minore cum ar fi legile, bunul simt, simtul onoarei sau demnitatii, astfel "sacrificandu-se" in numele unor valori mai importante cum ar fi coeziunea si succesul partidului in alegeri, ca si cum asta ar fi motivul insomniei si chinurilor unei natii intregi. Pe de alta parte oameni care au dosare grele la DNA sunt subiect de presa si legea le permite sa candideze, mai mult decat atat, parlamentul prin prisma diferitelor interese de grup(intotdeauna legate de bani), in spatele suveranitatii si in spatele minciunii cum ca ar fi reprezentatii poporului se apara unii pe altii, permit cu nonsalanta ca oameni certati cu legea sa faca legea pana la urma, astfel  lasand spatiu si pentru viitor ca aceste lucruri sa se intample pe mai departe.
4. De 26 de ani asistam la emigrari masive din Romania. Oameni satui de saracie, de nedreptate, de lipsa de autoritate si functionalitate a statului roman, de precaritatea sistemului de asigurari de sanatate, sociale, de precaritate a sistemului de educatie, de tot felul de lipsuri majore, de la drumuri la multitudinea de taxe, de la amatorism major in administratie si pana la mizeria generalizata din politica, aleg sa plece din aceasta tara lipsita de speranta. Schimbarea pe care o asteptam cu totii pana la urma, multi dintre noi inca din decembrie 1989 nu poate veni in Romania atata vreme cat un sistem bazat pe coruptie si minciuna, bazat pe exploatarea saraciei si lipsei de informare a oamenilor, bazat pe clientelism politic, financiar, media, administrativ isi creeaza  premisele unei continuitati ce devine din ce in ce mai istorica. Practic oamenii fac niste bani, se duc la partide, isi platesc pozitiile si functiile, acestea fiind ca niste investitii, intra in sistem unde fac, mai departe doua lucruri: sprijina sistemul si isi scot investitia, ba chiar isi atrag si profit. Aceasta este scara de valori, cu adevarat, din politica romaneasca in 99% din cazuri. Acestia nu au nici o legatura cu ideea de reprezentare a populatiei, acestia nu au nici o legatura cu ideea de a te pune in slujba binelui civic si de ati aduce contributia la propasirea societatii sau de a face viata celorlalti cu adevarat mai buna. Astfel, schimbarea intra intr-o contradictie evidenta cu scopurile si menirea celor cale aleg aceasta cale, schimbarea intra in contradictie cu un sistem care n-are nici o legatura cu progresul, ci are doar legatura cu mentinerea si dezvoltarea lui si are legatura doar cu imbogatirea si accederea catre putere ai membrilor acestuia. Cand ne referim la sistem doar despre asta e vorba, iar eforturile care se fac in ultimii ani legate de coruptie, crima organizata si reforma imi dovedesc mie si nu numai mie, nu faptul ca incep sa se faca pasi catre asanarea societatii romanesti ci imi dovedesc, pe zi ce trece faptul ca MIZERIA este atat de mare incat iti dai seama ca nu se mai poate face nimic. E foarte greu sa accepti asta. De aici si reactia indreptatita a mai multor milioane de romani de a parasi tara. De aici si lipsa sperantei, de ingropare a ei pentru ca schimbarea reala se face cu o masa critica de populatie care are maturitate politica, care are discernamant, care e informata, care consuma cultura, adica acea masa critica care face opozitie reala acestui sistem. Ma gandeam ca aceasta va creste in timp prin schimbarea generatiilor. Din pacate aceasta scade in timp pentru ca pe de-o parte sistemul a trecut deja la a doua generatie(practic nu mai avem de-a face cu comunistoizi clasici, lipsiti de deschidere, fara cultura) si avem de-a face cu urmatoarea generatie de pervertiti, care au acces la informatie, care stiu cu ce se mananca societatea capitalista si economia de piata dar care sunt total lipsiti de caracter si care au doar doua scopuri: averea si puterea, iar acestia din urma mie mi se par infinit mai periculosi. Iar in astfel de situatie cand se vede la lumina zilei ca insesi ideea de schimbare a fost preluata si prefacuta dupa bunul plac, cand se vede la lumina zilei ca idei precum democratia ,libertatea, spiritul civic etc. sunt luate si prefacute in laboratoarele manipularilor media si de comunicare iti dai seama ca singura solutie veridica pe termen mediu si lung este sa fugi cat mai repede din locul infestat. E ca un mecanism, natural pana la urma, de conservare, de aparare.
5. Contextul international este din ce in ce mai complicat si pana la urma nemaintalnit. Criza refugiatilor, valul de terorism, manipulate sau nu, are mai putina importanta, stabilitatea economica precara la nivel mondial si mai ales european, incordarea din ce in ce mai puternica si mai ales vizibila intre Nato si Rusia, in contextul crizei ucrainiene sau in contextul particular al situatiei din republica Moldova si a relatiei bilaterale cu Romania, care si ea se dovedeste, se pare , la fel de mizerabila asa cum e pe ambele maluri ale Prutului, importanta alegerilor din Statele Unite, unde iarasi sunt o gramada de intoxicari informatice si manipulari atat simple dar si ceva mai complicate daca analizezi si sintetizezi semnalele care vin printre randuri si le pui cap la cap. Ceea ce cred ca e important de semnalat, la o anumita dimensiune a problemei este un fapt extrem de simplu si indeobste cunoscut dar de cele mai multe ori uitat de multi dintre noi. Acela ca roata istoriei se invarte, astfel incat totul functioneaza conform legilor corespondentei, a polaritatii, a cauzei si efectului.
Mi-as dori sa inchei incercand sau mimand macar o raza de speranta sau ceva dintr-un happy-end din filmele de la Hollywood. Din pacate nu prea imi iese si imi e greu sa ma uit in oglinda si sa spun: lasa ca o sa fie bine, pentru ca nu gasesc nici un resort, nici o portita, nici o estimare reala care m-ar face sa ma leg de ceva, cat de mic si sa spun macar, peste niste generatii, ca lucrurile se vor indrepta spre ceea ce ne dorim cu totii (cu toate ca si aici se ridica multe semne de intrebare daca intr-adevar acest cu totii exista). Pana la urma tot ce pot spune, cum am mai spus-o dealtfel, e ca traim intr-o Romanie, a mai multor Romanii. Romaniile intre ele sunt deocamdata invrajbite si pentru ca nu se inteleg pe sine si pentru ca le e teama una de cealalta. Din pacate traim in Republica Federala Romania.

duminică, 10 aprilie 2016

Calatorii - episodul 2


Olanda - Volendam

Am ajuns la Volendam dinspre Rin. Olanda se "decupeaza" imediat, poate mai mult decat alte tari din vestul Europei. Este foarte personala, in primul rand din perspectiva arhitecturii. O tara de sub nivelul marii dusa cu mult peste "nivelul marii" de oameni care stiu sa se distreze dar mai ales stiu sa munceasca si au ceea ce se numeste cultura muncii bine facute.


vineri, 8 aprilie 2016

Baieti buni si baieti rai.


Vorbim despre terorism de vreo 15 ani si multe se joaca pe si in jurul acestei povesti. 
Dar cati ne aducem aminte ca Al-Qaeda asa cum era ea la un moment dat a fost produsul, in primul rand al americanilor. Incepand din 1980 imediat dupa invazia Uniunii Sovietice asupra Afganistanului americanii au creat, antrenat si finantat niste formatiuni paramilitare de guerilla, numite mujahedini menite sa lupte impotriva armatei rosii. Dupa retragerea sovieticilor, aceste formatiuni, foarte bine organizate au pus mana pe putere si au generat ceea ce s-a numit regimul talibanilor, iar mai apoi organizatia terorista al-qaeda. Atata vreme cat acestia au servit interesele americane, erau buni, mai apoi au devenit rai, au devenit teroristi. Americanii au infrant regimul sangeros si nedrept al talibanilor dar nu au reusit, nu reusesc si nu vor reusi sa tina lucrurile sub control acolo ptr ca s-au implicat intr-o ordine nenaturala lor, pe care nu o inteleg si ceea ce este mai grav este ca nu sunt doriti acolo, iar asta va face ,deja  se intampla, sa radicalizeze mai mult situatia, deci sa o inrautateasca, iar atunci cand se vor retrage se va intampla exact ca in Irak. In Irak. Va mai aduceti aminte ? Vreme de aproape un an de zile eram bombardati de informatii care mai de care mai credibile si incendiare cum ca Saddam Hussein detine fabrici de arme biologice. Asta le-a permis americanilor sa intervina militar in Irak si sa inlature regimul lui Saddam Hussein. Ulterior nu s-a dovedit existenta niciunei fabrici de armament biologic, in schimb nenumaratele depozite de petrol si titei rezultate ca urmare a blocadei economice impuse Irakului s-au topit ca prin minune. Ce avantaj a avut Irakul ca urmare a interventiei americane ? Haos, stari conflictuale, guvern instabil si incapabil sa guverneze, iar in final alt inamic public. Aparitia Isis. Nu este cumva evident faptul ca Isis a aparut ca o reactie adversa si extrema impotriva ocupatiei americane in Irak, dar si a jefuirii cu buna stiinta a rezervelor de petrol ale acestei tari de catre Statele Unite ? Iar daca ne intoarcem mai mult sau mai putin in istorie, nu cumva constatam ca pana la urma tot acest vast teritoriu incepand din Maroc, acoperind intreaga Africa araba si incheind cu tarile orientului mijlociu au fost in ultimii 150 de ani ba la bunul plac al francezilor sau englezilor care si-au tras de pe acolo tot ce si-au putut trage dupa care si-au luat picioarele la spinare si s-au carat, lasand in urma lor haos. Evident ca dupa aceea s-au gasit si altii sa faca  pe undeva la fel. Rusii, dar mai ales americanii. Vestita « primavara » araba de acum cativa ani daca isi inchipuie cineva ca s-a declansat asa, la voia intamplarii sau a fost vointa poparelor respective catre schimbare, aceasta inchipuire este cel putin naiva. Sigur ca probabil ca au fost si actiuni spontane, dar cu siguranta si asta se vede cu ochiul liber, aceste « primaveri » din pacate au lasat « ierni » cumplite. Libia, Irak, Siria, intr-un fel si Egiptul, unde este regim militar, s-au dovedit neguvernabile, iar modelul american imposibil de implementat. Asadar cu tot respectul ptr unchiul Sam, dar dpdv al declaratiilor proiectul si implementarea lui in lumea araba s-a dovedit de la cap la coada lamentabil. Isi asuma cineva asta ? Poarta cineva vreo responsabilitate pentru ratarea acestor obiective datorita carora mor in fiecare zi oameni. ? Sau poate nici macar nu s-a urmarit rezolvarea cu adevarat a problemelor ci doar controlul unor interese economice si doar atat.
In acest context cine poate opri si cu ce drept, pana la urma « domnia bunului plac » adoptata de Rusia in diverse spatii si teritorii aflate in stapanirea imperiala a Uniunii Sovietice pana nu de mult. Modelul este absolut similar. Si anume « dreptul » populatiilor rusofone la autodeterminare. Nagorno-Karabah, Cecenia, Georgia, Transnistria, iar acum estul Ucrainei. Toate pe un scenariu similar. « Papusarul » la Kremlin. « Papusile » in teritoriu. Ceea ce s-a intamplat cu Crimeea depaseste limita de intelegere a oricarui tratat international in orice forma si in orice timp ar fi putut el exista. Pur si simplu, un stat, a luat o parte consistenta dintr-un alt stat fara sa traga nici un foc de arma. Nu cumva istoria se repeta cu ceva similar de prin 1938 cand cel mai mare terorist din istorie, Adolf Hitler, in umbra tratatelor internationale care existau si atunci alipea Germaniei naziste un teritoriu substantial aflat intr-un alt stat si anume Cehoslovacia de atunci ?
Care e diferenta ? Pe de alta parte, se cunoaste de multa vreme planul de completare a unei linii de demarcatie care trebuie sa lege regiunea Kaliningrad(iarasi o ciudatenie politica)la nord, de regiunea Transnistria, la sud. Aceasta linie de demarcatie trece exact peste zona actuala de conflict din estul Ucrainei. Ar fi atat de greu de inteles, astazi, ca actualul conflict ca si viitorul deznodamant din Ucraina nu face decat sa consfinteasca acest plan al liniei de demarcatie dintre teritoriul controlat de Nato-SUA-UE si viitoarea constructie euro-asiatica ? Si oare nu cumva in acest context toate aceste « eforturi » de pace si aceste « tratate » Minsk 1, 2 si cate or mai fi ele, nu cumva pot fi puse la capitolul « joc de glezne » ? Ce face domnul Vladimir Putin este, fara doar si poate un soi de terorism de stat, in numele diverselor drepturi la autodeterminare ale populatiilor rusofone. Ce fac diversele organizatii teroriste considerate in ultimii ani ca si inamic public nr 1 este terorism, in numele drepturilor la autodeterminare al diverselor populatii arabe. Prima forma de terorism nu este etichetata ca atare. A doua este bombardata in toate felurile, la propriu, informational, emotional samd. Ce face diferenta ? Interesele de tot felul si in nici un caz iubirea de adevar, de exemplu. Si atata vreme cat Putin va veni cu flori la doamna Merkel, iar comunitatea tarilor democratice va discuta si ras-discuta cu domnul Putin implorandu-l sa fie cuminte si sa renunte la mentalitatea lui imperialisto-kgb-ista, asta va indreptati pe multi tineri arabi sa se considere patrioti si nu teroristi, facand in numele libertatii, constienti fiind ca isi vor da viata pentru asta, actiuni de tipul celor de la Charlie Hebdo, Paris sau Bruxelles. Iar modelul este profilat chiar acolo unde el este si condamnat si anume in cacelariile marilor puteri. Nu se poate sa ai masuri diferite si sa judeci complet altfel actiuni absolut similare doar pentru ca la mijloc sunt o multime de bani si nu in ultimul rand o multime de focoase nucleare. O vorba romaneasca veche spune ca unde-i lege nu-i tocmeala. In felul acesta, cred ca occidentalii pe de-o parte culeg ceea ce au semanat, in ultimii 25 de ani si absolut evident s-au incurcat realmente in propriile lor ite de putere, in mod lamentabil. Sigur ca contextul este mult mai larg si mai complicat, iar aici se poate vorbi si despre cvasi-esuarea proiectului Statele Unite ale Europei, cel putin in acest moment se vede asta cu ochiul liber si despre faptul ca reactia lui Putin si a Rusiei este si ea, pe de alta parte indreptatita datorita unei inaintari nepermise a spatiului Nato intr-un spatiu cam sufocant ptr pretentiile ruse de mare putere si multe altele de ordin economic, geo-politic si militar.
"Follow the money" spune o vorba. Panama papers. O alta manipulare ieftina. Niste baieti care fac afaceri de miliarde de dolari s-au saturat de alti baieti care fac afaceri de miliarde de dolari mai mult prin paradisuri fiscale.Primii fura 5 lei, spre exemplu, ceilalti fura 500 de lei. Oare mai conteaza? Nu stiu ma intreb... S-a aflat acum despre aceste tari si despre aceste legi? Evident ca nu. Doar ca, acum, o dau la intors ca vor sa faca dreptate. Nu vor sa faca dreptate. E aceiasi treaba ca in Romania. Gasca 1 din parlament, presedintie, informatii, justitie se bate cu gasca 2 din parlament, presedintie, informatii, justitie. Ambele spun ca vor sa faca dreptate, ca vor sa duca Romania nu stiu unde...aceiasi minciuna. De fapt ambele gasti, ca si copii din liceu sau interlopii din oras vor suprematie ca sa ramana la butoane si mint oamenii.
Dar una peste alta ma face sa ma intreb, pana la urma, cine sunt teroristii si cine sunt « baietii buni », exact ca in filmele americane ? Pentru ca la o analiza mai atenta devine din ce in ce mai greu de ales si de inteles. Asta ma duce cu gandul la o parte din declaratia maresalului Antonescu, din proces, care spunea ca daca ar fi castigat razboiul avea cate o statuie in fiecare orasel al Romaniei. Cine va avea statui si cine va fi declarat terorist in cartile de istorie de peste 100 de ani ? Asa si cu istoria, asa si cu binele sau raul...nu stiu...zic...

duminică, 3 aprilie 2016

Scrisori intarziate - Calea spre mine insumi



2014, 29 iulie, Strasbourg
            Asta este o poveste, care, se intinde pe mai multe zeci de ani, in ceea ce ma priveste. In sine, aceasta poveste se intinde pe mai multe mii de ani si se pierde undeva in negura inceputurilor sociale ale omului. Independent, insa de varsta sociala a lui homo sapiens, opera initiatica se intinde pana la urma intr-un timp si spatiu nedeterminat pentru puterea noastra de intelegere si cuprindere. Pot sa imi inchipui, doar, aceasta dezvoltare in spatiu si timp, daca pozitionez totul pe matricea idee-creatie-existenta-perceptie.
E vorba, pe de-o parte de idee-creatie-existenta-perceptie in sine si tot acest proces care mi se intampla doar mie(sau fiecaruia dintre noi). Fac aceasta delimitare inca de la inceput ptr ca exista o sumedenie de nuante, de teorii legate de acest subiect. Se spune chiar ca (testul pisicii lui Schroedinger)-l-ai intalnit nu intamplator si in Stargate- daca un eveniment nu este perceput de nici o constiinta, e foarte posibil ca el sa nu fii existat. Spun ca e foarte posibil din doua motive : o data ptr ca eu nu sunt convins intru-totul de aceasta teorie ptr ca astfel, oarecum, negam existenta Big-bang-ului si vrand-nevrand nu am cum sa imi depasesc total existenta, in care spiritul imi este fundamental influentat de perioada de evolutie generala a umanitatii, in care am trait, iar asta poate sa fie, la un moment dat un pacat obiectiv sau o sursa fireasca, pana la urma de erori de apreciere. Iti scriu despre lucrurile astea, in primul rand ptr ca ma intereseaza in mod special acest domeniu. In al doilea rand, rezulta, o idee care ea in sine merita discutata la un moment dat si anume ca libertatea corecta ca si aplicatie practica are nevoie de niste circumstante care nu sunt la indemana tuturor. Teama, prejudecatile si lipsa de incredere creeaza un ambient destul de toxic ideii de libertate, repet, corect asezate in « pagina » vietii. Putem spune ca teama este un atentat la libertate sau pana la urma la propria libertate ? Eu cred ca da. De ce toate astea ? E simplu...ptr ca ne dorim sa stim, cine suntem, de unde venim, spre ce ne indreptam, care este menirea noastra aici, daca e bine sau rau ceea ce suntem, ceea ce ni se intampla sau ceea ce faptuim sau gandim si comunicam. Incercam astfel sa ne deschidem perceptia, ptr ca, de fapt perceptia este problema. Existenta noastra, realitatea, ceea ce este palpabil si ceea ce este intuibil este doar o problema de perceptie. Si atunci, mai degraba ma uit spre interior, sa vad ce anume nu este in regula, unde anume trebuie sa ma perfectionez si sa imi maresc, pe cat posibil capacitatile de perceptie, de sesizare a unei bucati cat mai mare de realitate daca se poate cat mai obiectiva, cu toate ca am inceput sa am mari retineri in a categorisi realitatea doar la nivel pur obiectiv. Spre exemplu : ce vedem cu simtul vederii ? cu ochii ? vedem, in primul rand o realitate, care la nivelul retinei, sunt studii in sensul asta, lumea este doar un soi de gri, nici macar alb-negru. Creierul preia informatia si coloreaza imaginile intr-un spectru limitat. Iar spectrul limitat de culori este , de fapt lumina. Noi ceea ce vedem este lumina in diverse forme sau culori, avand ca si « designer » creierul, spectrul solar. Daca , cu ajutorul instrumentelor de specialitate putem delimita acest spectru vom constata la dreapta acestuia, un spatiu gol, dinaintea rosului. Daca asezam acolo o lentila, iar in focarul acestei lentile punem o bucata de fosfor, spre exemplu, acesta se aprinde. Asta dovedeste, printr-o experienta simpla, existenta culorilor si energiei din infrarosu, zona imperceptibila ptr perceptia noastra normala. Daca mergem la stanga spectrului solar si in zona imediat alaturata punem un paravan si in imediata lui apropiere o placa unsa cu o solutie de cianura de potasiu, vom constata cum aceasta placa se va lumina sub actiunea razelor ultraviolete, pe care, iarasi, nu le putem percepe, in mod normal. Alt exemplu : ce auzim cu simtul auzului ? cu urechile ? Auzim doar sunetele din aer, in primul rand datorita oxigenului care este vibratoriu si bun conducator de unde vibratorii si auzim, iarasi limitat intr-o plaja intre 32 si 36000 de vibratii pe secunda,iar in natura(inclusiv in cosmos, unde nu exista gaze vibratorii si unde, iarasi fenomene certificate stiintific exista asa zisa muzica a sferelor) se produc vibratii, atat mai joase cat si mai inalte decat cele percepute de urechea si creierul nostru in mod normal. Apoi electricitatea, care, pana la urma este tot vibratorie, in spatiul eteric insa, iarasi imposibil de perceput ptr ca undele eterice ale electricitatii sunt de la 1.046.000 pana la 35 de milioane de vibratii pe secunda.

Noi, ceea ce percepem din electricitate este, de fapt, blocajul acestei unde vibratorii, printr-un filament de bec, la care sesizam faptul ca unda aceasta vibratorie e purtatoare de energie, deci de lumina si sesizam aprinderea filamentului. Pana in prezent se cunosc peste 63 de categorii de vibratii, din acestea noi percepand doar 8 categorii. Ca si cu dimensiunile. Am ajuns sa percepem si mai ales sa pricepem tridimensionalitatea. Dar ce te faci cand afli ca matematica cuantica a descoperit, prin calcule ca, de fapt, in universul inconjurator sunt nu mai putin de 64 de dimensiuni ? E logic, in circumstantele prezentate, faptul ca daca perceptia este limitata atunci si existenta este limitata, ca si imaginea despre creator sau idee. Mai mult decat atat. Din fericire, suntem la capatul, de jos, al unei perioade si ma refer aici la perioada incepand cu prima revolutie industriala inceputa in Anglia la inceputul secolului XVII, deci mai bine de 4 secole de gandire profund materialista care s-a indepartat prea tare de spiritual si transcedental si care, dealtfel ne-a indepartat si mai tare, decat in mod obisnuit, de ceea ce numim perceptie extra-senzoriala(al 6-lea simt) sau profunzime spirituala. Dintr-o alta perspectiva si ea la fel de limitata, ne raportam, in cel mai bun caz la vreo 9000 de ani de istorie cunoscuta, practic de la Potop incoace. Dar homo sapiens – sapiens, adica forma actuala de evolutie a rasei noastre are o vechime de aproape 40.000 de ani si astfel trei sferturi de istorie ne este total necunoscuta. Chiar si in aceasta istorie sa-i spunem cunoscuta am lasat deoparte din motive religioase, din motive sociale si de asa zisa dezvoltare, toate invatamintele asa zis pagane pe care inaintasii nostrii ori le-au distrus ori le-au ascuns, iar asta se intampla inclusiv in zilele noastre si ma refer aici la biblioteca din Alexandria, care atat cat a mai ramas este pusa la « pastrare » de mai multe secole in subsolurile Vaticanului. In mare masura, ne raportam la 3 mari religii monoteiste si uitam 20000 de ani de religie shamanica. Cand Galileo Galilei a vorbit despre faptul ca pamantul este rotund a fost acuzat de erezie. Cand Issac Newton a vorbit despre legea gravitatiei a fost aspru criticat. Cand Albert Einstein a deschis « cutia » teoriei relativitatii mai marii lumii stiintifice au fost indignati. Toti au fost la vremea lor declarati oculti. Toti la vremea lor au practicat ocultismul. Nu exista minuni asa cum nu exista rau sau bine. Totul e pe dos.

2014, 13 august, Strasbourg
Asa cum ti-am mai spus, exista un grup de cai ce comunica reciproc si care am ales sa ma duca spre initiere, spre inaltare si cunostiinte si spre a ma apropia de D-zeu. Este calea mea si nu poate semana cu nici o alta cale. Am simtit si am inteles ca este cea mai potrivita ptr mine. Astfel incerc sa invat sa primesc ca mai apoi sa invat sa daruiesc.
Intrebari ca « de unde venim ? », « unde ne indreptam ? », « care e scopul existentei ? », « de ce ne nastem ? », «  de ce murim ? » mi le-am pus inca din adolescenta.
Intr-o vreme am considerat ca a deveni un om cultivat, adica a iti face o slefuire culturala prin cunoasterea a cat mai multor opere valoroase din literatura, muzica, filosofie, teatru, film, create de oameni,  reprezinta alfa si omega cunoasterii existentei. Nu intelegeam atunci unde si cand am sau e nevoie de aceasta cunoastere. Si mai ales, nu am reusit sa duc pana la un capat firul intrebarilor mele. Ulterior mi-am dat seama ca, pe de-o parte este doar un prim pas catre mantuire (nu aveam acest scop atunci) si pe de alta parte reprezinta doar o constructie formala, nu mai putin importanta insa, o forma care trebuie sa contina fondul si practic un exercitiu de identificare a valorii si de asimilare a ei. De fapt valorile culturale ale acestei lumi sunt pana la urma experientele personale ale unor fiinte speciale, in marea lor majoritate artisti, care au transmis, de-a lungul istoriei intr-un fel sau altul mesajul divin catre omenire. Ei practic au « captat » informatia revelata de la D-zeu, prin ceea ce numim in general ca fiind inspiratia si au dat-o mai departe prin « datul » lor si prin capacitatile dobandite in timpul vietii. Practic matricea inspiratie(divin)-cunostiinte(intelegere)-transmitere(menire) sta la baza intregii creatii umane. Acestea pot fi traduse, constat acum, si in dobandirea calitatii de a primi (inspiratie-cunostiinte) dar si in dobandirea calitatii de a darui (transmitere). A urmat, o treapta superioara. Ea a insemnat ptr mine cunostiinta cu francmasoneria. Francmasoneria de-a lungul istoriei sale a parcurs, in sens colectiv, mai multe stadii de evolutie. Nu discutam acum despre stadiul operativ, despre acei extraordinari zidari ai evului mediu care au construit adevarate miracole arhitectonice care sunt marea majoritate a catedralelor si domurile europene. Ma refer mai mult la ceea ce s-a intamplat dupa trecerea ordinului din operativ in speculativ, de la nivelul unei bresle profesionale la nivelul speculativ cel al manifestarii ezoterice a confreriei, din momentul scrierii constitutiilor si landmarkurilor pastorului Anderson.
Francmasoneria a avut cateva stadii de dezvoltare. La inceput persecutata si restransa, apoi iesita la lumina, a inceput sa se dezvolte atat de mult incat la un moment dat(sfarsitul de secol XIX) se poate spune ca conducea lumea. Ulterior influenta ordinului a scazut atat de mult incat astazi, francmasoneria nu mai reprezinta forta conducatoare a lumii ca in urma cu 150 de ani, de pilda, ci doar o confrerie adeseori formala, cu destinatii si scopuri mai degraba umanitare sau in cel mai rau caz functioneaza ca o « cooperativa economica ». Cu toate astea, insa, francmasoneria mi-a deschis drumul catre ezoterism, catre tot ce inseamna spiritual si viu. Cu toate astea francmasoneria mi-a deschis multe drumuri pe care ulterior am inceput sa descifrez. Pentru ca, totusi, francmasoneria, prin reprezentatii ei si-a pastrat o influenta destul de puternica si mai ales si-a pastrat rolul interior de fratie in sensul cel mai direct al cuvantului. Recent, dupa o analiza « la rece » mi-am dat seama ca, in pofida utilitatilor ei, francmasoneria nu ma ajuta sa raspund la acele intrebari si atunci am mers mai departe. Am cauta in yoga, in zen sau budo-zen, in reiki si samanism. In nici una din acestea nu m-am simtit confortabil, asezat corect, exact pe ceea doresc, parca nu imi gaseam locul. Pentru ca yoga si zenul sunt cai pe care atingi maiestria doar daca ai constitutia spirituala a unui oriental sau extrem-oriental. Asta este parerea mea. Intalnind cabala si tarotul deodata m-am deschis la maximum si am primit tot ceea ce aveam nevoie. Cel putin am simtit potentialul. Tarotul cabalistic este o modalitate de a afla si a ordona posibilele viitoruri, fiind mai mult decat divinatie, chiar as putea spune o filosofie a simturilor si conectarii transcedentale, iar cabala este o « cheie » ptr cunoastera creatorului si a universului , mai puternica si mai completa decat toate religiile care i-au urmat. Cabala este o stiinta a spiritualului, este o stiinta a capacitatilor umane si a lumilor ascunse. Cabala este o cale catre tine, catre cunoasterea si slefuirea eului in sensul raportarii si apropierii de creator, este deasemenea o cale de intelegere si mai apoi de exercitare a constientei apartenetei la un tot unitar ce reprezinta umanitatea in sensul in care toate spiritele vii umane ale acestei planete sunt de fapt conectate, iar sensul inaltarii pe de-o parte presupune a darui pe orizontala catre semenii tai, iar pe de alta parte de a « intoarce » darul catre creator si deopotriva in a te raporta-darui-inalta catre calitatea numita creator. Din toate acestea rezulta o ingemanare de ganduri, dorinte, mentalitate si actiuni ce se refera in egala masura relatiei cu creatorul, a relatiei cu semenii si a relatiei cu propria persoana, asezate atat la nivel spiritual in sensul cel mai inalt al cuvantului dar si la nivelul vietii cotidiene in sensul cel mai simplu si concret al cuvantului. Daca vrei o concluzie, cabala este o stiinta a vietii din toate punctele de vedere si ceea ce mi se pare definitoriu in sensul ca face diferenta fata de alte cai de initiere, fata de toate religiile cunoscute si fata de orice manifestare legata de dezvoltare personala este faptul ca este lipsita de orice dogmatism, este lipsita de orice forma de prozelitism si nu are interese economice de nici un fel.
La modul general, pot sa mai spun despre cabala ca ea de multe ori si in necunostiinta de cauza este asimilata cu cultura iudaica. Cel care « pastoreste » actualmente cunoasterea si raspandirea invataturilor cabalei prin institutul Bnei Baruch, Michael Laitman, spune ca relatia intre cabala si iudaism este una amnezica, in sensul in care iudaismul nu era necesar atata vreme cat poporul evreu avea la dispozitie invataturile cabalistice cu mult inainte de Moise. Cabala NU ESTE o religie. Nu are locuri si obiecte de cult. Nu presupune miracole si nu promite vreun rai sau nu ameninta cu iadul. Nu este o business de dezvoltare personala ptr ca nu promite nimic si nu cere nimic. Nu exista juraminte sau legaminte, nu exista drepturi si obligatii. Urmezi cabala in primul rand daca esti curios sa o intelegi, apoi daca ti-o doresti si mai apoi daca reusesti sa iti depasesti performantele prin intelegerea si insusirea ei. Sunt departe de o intelegere plenara a cabalei. O studiez de mai putin de un an. Am sa o mai studiez individual ,probabil, pana la sfarsitul acestui an, nu ptr ca m-ar obliga ceva sau cineva dar asa mi se pare mie corect ptr ca dupa aceea am nevoie de un grup. Interconectarea este esentiala in cabala. Traseul invataturii calitatii de a primi si de a darui fie semenilor fie creatorului se poate face doar in comunitatea potrivita dorintelor tale. Cand am sa ajung acasa am sa caut sa imi aleg comunitatea potrivita si in ceea ce priveste cabala si in ceea ce priveste francmasoneria. In scrisorile ce vor urma ,in acest ciclu am sa iti scriu despre actualele mele concluzii si am sa iti prezint, succint ceea ce inseamna prorpiu-zis invatatura cabalei asa cum o stiu eu in acest moment, despre o istorie secreta a omenirii, cate ceva despre francmasonerie sau spiritualitate in general si mai ales am sa incerc sa relevez faptul ca, pana la urma orice cale de intiere duce in accelasi loc si spune mai mult sau mai putin diferit acelasi lucru. Pana atunci insa am declaratia unui om care face parte din top 5-ul gandirii mondiale actuale si anume profesorul Ervin Laszlo filosof al stiintei si al teoriei sistemelor, autor a 75 de carti legate de teoria evolutiei si care spune asa, in introducerea cartii lui M.Laitman, Cabala revelata, printre altele : »dezvaluirea Cabalei ca un autentic mod de instruire este de importanta unica. Ne ajuta sa recastigam constienta intelepciunii pe care stramosii nostrii o posedau si pe care noi am uitat-o. » si la randul sau il citeaza pe Einstein : »problemele importante cu care ne confruntam nu se pot rezolva la acelasi nivel de gandire folosit ptr crearea lor ».

2014, 27 august, Basel
Mai bine de doua milenii de religii monoteiste. In trecutul acestora si declarate de acestea pagane si eretice in jur de sapte milenii de religii politeiste. Cam de 9000 de ani se deruleaza istoria cunoscuta. Mai exact de la ultimul potop incoace. Istoria insa ne spune ca omul, in starea lui de evolutie actuala adica homo sapiens-sapiens are vreo 40 de milenii de existenta. Deci avem cam trei sferturi de existenta, oarecum necunoscuta, atunci cand , se pare ca shamanismul a fost religia preponderenta daca ar fi sa ne luam dupa Mircea Eliade. Omul este insa dependent  in mare masura de epoca in care traieste. Astfel mi se pare potrivit sa incep prin ceea ce suntem noi din punct de vedere religios. Mai intai am sa incerc sa iti argumentez faptul ca religia crestina, in ansamblul ei este o sinteza intre cabala, ezoterism antic (pagan), iudaism si budism. Am sa ma refer la cateva exemple fundamentale ptr ca timpul si spatiul nu imi permite mai mult. Una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinismului este craciunul, 25 decembrie, nasterea lui Iisus. Se pare ca ,mai degraba, aceasta zi este un simbol decat celebrarea in sine a zilei de nastere a mantuitorului (care, se pare, de fapt, e nascut undeva prin martie cnf. manuscriselor de la marea Moarta). In primul rand sarbatoarea craciunului, in forma actuala, nu este mai veche de 200 de ani. Apoi, asemenea ca si Iisus s-au mai nascut pe 25 decembrie: Mitra nascut in staul pe 25 decembrie, Krishna ,zeitate mesopotamiana,nascut la cca. 3227 bc, Buddha nascut din fecioara Maya, nascut la cca. 550 bc. Horus, zeitate egipteana, era supranumit « mielul lui D-zeu » a fost crucificat, a fost mort 3 zile, dupa care a inviat. Ioan Botezatorul care se pare ca ia fost var lui Iisus (se pare ca amandoi ,pe linie materna, au descendenta levitica, adica sunt urmasi ai regelui David) s-a nascut dintr-o fecioara.
Ideea centrala a crestinismului si invataturilor lui Iisus este iubirea aproapelui.
Printul Sighartha Gautama, cel cunoscut apoi ca Buddha (iluminatul) a generat o invatatura, inca cu 500 de ani inainte de Iisus, budismul mahayana, sau iluminarea ptr cei multi, care considera ca la iluminare are dreptul si poate ajunge orice fiinta umana, la care se adauga dragostea si compasiunea fata de orice fiinta umana deasemenea. In cabala, in intreg arborele genealogic al transmisiei acestei invataturi, incepand de la Avraam patriarhul si in linie directa pana la rav Michael Laitman, actualul presedinte al Bnei Baruch, institutie ce popularizeaza invataturile cabalei, linie care are aproape 6000 de ani de existenta si e dovedita istoric prin documente, una dintre invataturile de baza este interconectarea intre cat mai multe fiinte umane, in sensul in care fiecare daruieste celorlalti, astfel binele comun generand binele si placerea proprie cu conditia sa se ajunga la o masa critica. Faptul ca religia crestina este o religie de sinteza, cum de altfel sunt toate religiile monoteiste actuale se datoreaza in primul rand apostolului Pavel care a initiat crestinismul elenistic si care, de fapt nu l-a cunoscut pe Iisus. Dealtfel denumirea de Hristos este traducerea greaca a cuvantului Mesia. Este o traducere fortata ptr ca, de fapt, Mesia, in limba iudaica inseamna in mod strict un lider politic care, prin forta, duce poporul evreu la libertate. Mesia era asadar eliberatorul si nu invatatorul.Iar la evrei, in acea perioada intre religie si politica nu era nici o diferenta. Din acest motiv, in tot Noul testament cuvantul mesia este pronuntat de maximum doua, trei ori.
Apoi si cu asta inchei, despre abuzul facut la sinodul de la Niceea din 425 atunci cand au ramas doar 4 evanghelii « oficiale » celelalte fiind considerate eretice, prin distrugerea si vanarea ramurei crestinilor gnostici fiind de asemenea considerati eretici (istoria razbunandu-i pe acestia in 1947 prin descopeririea manuscriselor de la Qumran) si deasemenea eretizarea nestorianismului. Astea sunt, zic eu cateva argumente suficiente prin care, pe de-o parte argumentez ideea de religie de sinteza si prin care argumentez ideea de « cosmetizare » pe alocuri condamnabila as spune eu, fata de ideea de Iisus si fata de invataturile lui. Biserica crestina pe de-o parte a distrus si ascuns toata mostenirea civilizatiilor antice sau « pagane », iar pe de alta parte s-a inspirat de multe ori din invataturile « puse la pastrare »(in subsolurile Vaticanului sunt 45 de km de biblioteca, se pare ,in mare parte cu ceea ce a ramas din biblioteca din Alexandria, distrusa de crestini) dovedind in acest fel valoarea scrierilor antice si mai ales dovedind pana la urma faptul ca acea cale de mijloc propusa de Buddha, acea universalitate si reciprocitate descrisa in cartile cabalistice si acel ecumenism religios promovat indeosebi de papa Ioan Paul al II-lea sunt, e drept, diverse cai, dar care ajung la acelasi rezultat si se refera la un unic creator. Daca ar fi sa punem cap la cap toate miscarile religioase ale ultimilor 3 milenii, in mare, din punctul meu de vedere, lucrurile sunt in felul urmator :
- Incerc sa fac o delimitare intre Creator, credinta, religie si biserica.
- Creatorul este o calitate si nu o entitate personificata. Creatorul este in primul rand ideea si visul creatiei sale si mai apoi este suma creatiei sale. Creatorul nu poate fi rupt de creatia sa si nici creatia nu poate fi rupta de creator. Ceea ce reprezinta in realitatea relativa creatorul si creatia sa se mai numeste si natura. Subiectul este foarte vast si el are o serie de profiluri si interpretari care ii confera o larga necesitate de reflexie si explicatie, pe de-o parte si o imensa zona de necunoscut si ambiguu pe de alta parte.
- Credinta este modul de perceptie a unui individ in functie de educatia, cultura, traditia insusita, timpul in care traieste si in functie de aceste perceptii alege deliberat si,sau manipulat niste valori spirituale la care adera si prin care isi traieste existenta pamanteana. Acest proces este unul personal si unic, deci subiectiv si astfel credinta este una profund intima, ba mai mult, consider ca astfel creatorul sau indiferent cum am fost educati sa ii spunem se afla in fiecare dintre noi si la propriu si la figurat.
- Religia, luata in ansamblu ca si fenomen de care omul a avut, are si va avea nevoie de-a lungul existentei sale este o suma de cai spirituale lasate de iluminati, invatatori, oameni ce au primit calitatea de a darui si care au impartasit cuvantul creatorului in sufletul creatiei sale cu scopul inaltarii spiritului comun al umanitatii in prefacerea lui catre creator. Religia are legatura directa cu creatorul prin iluminati(initiati), are deasemenea legatura directa cu credinta in forma ei personala si profund intima si are o legatura de forma si fond cu biserica, legatura distorsionata in multe privinte si corupta in cele din urma, nu neaparat prin reprezentantii ei ci datorita sistemelor de organizare. Si aici nu ma refera doar la o religie sau alta, ma refer la principiul tuturor religiilor.
- Biserica, iarasi nu una anume ci toate luate in ansamblu, de la templele si preotii lumii antice si pana la pastorii moderni ai bisericilor experimentale actuale, inclusiv la gestionarii diverselor cai de dezvoltare personala ce se manifesta in ultima vreme, este o forma, din pacate, distorsionata de administrare atat a religiei cat si a credintei. Cei mai multi oameni ce au ales calea reprezentarii spirituale a creatorului printre oameni au fost corupti de pasiuni si indeletniciri mai degraba umane decat divine. Din pacate ei au ales mai degraba manifestarea personala a dorintei de putere, naturala pana la urma firii umane, si mult mai putini au ales indeletnicirea de a imita si continua stradania invatatorilor, devenind astfel si ei mari initiati. Din pacate institutia bisericii, sistemul generat de majoritatea reprezentantilor ei cazuti in pacatul uman si prea putin animati de dorinte spirituale, a generat cum era si firesc in atare situatie erori, greseli, pe alocuri chiar false interpretari si rauvoitoare indrumari ce au dus pana la coruperea diverselor religii si mai ales la indepartarea de la credinta, la mimarea ei in forme fara fond.
Concluzia la care eu deja am aderat, prin prisma acestor criterii dar si prin altele este aceea ca intelegerea creatorului si implicit a raspunsurilor legate de rostul existentei noastre nu se poate face prin biserica datorita organizarii sale deficitare, nu se poate face prin religie datorita caracterului ei incomplet, iar credinta si atitudinea fata de creator si sensul creatiei sale raman, din pacate nerezolvate la acest nivel de perceptie si intelegere.

2014, 25 septembrie, Viena
Sunt o serie de exegeti ai ezoterismului pe care, daca vrei sa aprofundezi domeniul, trebuie sa-i fii citit sau studiat. Rudolf Steiner, Jonathan Black, Papus, Eliphas Levi, Rene Guenon, Helena Blavatsky, Boris Gurdjieff s.a. sunt fie initiati si teoreticieni, fie doar teoreticieni sau membrii de confrerii secrete sau discrete care au scris si s-au manifestat in diferite epoci, dar care intr-un fel sau altul vorbesc despre acelasi lucru din perspective rozicruciene, alchimice, oculte, masonice, cabalistice, samanice sau de alta natura.Iar acest « acelasi lucru » este, printre altele si actul creatiei, ceea ce s-a intamplat dupa big-bang. Sunt 3 tipuri de intelegere a perceptiei acestui « spectacol » : perspectiva venita din sanul stiintei, cea venita din partea religiei si cea adusa de spiritualisti, de ocultisti. Din perspectiva stiintifica stim mai intai despre marele big-bang. Acum, s-a « calculat », 13,7 miliarde de ani totul a inceput dintru-un conglomerat mai mic decat un atom care a explodat, iar explozia este « explicata » de stiinta ca « din motive pe care probabil nu le vom stii niciodata »...In orice caz Big bang a creat toata energia care exista. Tot ce ne inconjoara in fiecare clipa actuala face parte din ceea ce a fost atunci. Stiinta ne spune, mai departe, ca primul a fost hidrogenul ptr ca din el la temperaturi foarte inalte se pot crea mai multe feluri de atomi. Iar apoi dupa aproximativ 300 de milioane de ani a aparut ceea ce noi numim gravitatia. Atunci au inceput sa se formeze galaxiile. Religia crestina si cea iudaica prin intermediul bibliei ne spune, in geneza ca « la inceput Dumnezeu a facut cerurile(plural) si pamantul(singular) ». « Pamantul era pustiu si gol, peste fata adancului de apa era intuneric si duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor ». Nu cred ca e intamplator faptul ca stiinta secolelor 20-21 spune ca la inceput a fost hidrogenul, iar parintii vechiului testament spun ca duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra...apelor.
Ezoterismul actual, al ultimilor 300 de ani se bazeaza aproape exclusiv pe credintele si filosofiile antice, pre-monoteiste. La inceputuri, D-zeu a visat creatia sa, iar visul a devenit idee, iar prima emanatie a ideii lui D-zeu s-a metamorfozat in zeita Pamantului(vezi »pamantul pustiu si gol »), iar cea de a doua a devenit zeul Saturn(coincidenta sau nu elementul chimic majoritar de pe planeta Saturn este hidrogenul) care odata ce a inceput sa existe s-a si limitat. Interventia lui a introdus in creatie potentialul obiectelor individuale de a exista, a permis trecerea de la inform la forma. A introdus in univers legea identitatii. In mitologia egipteana Saturn este reprezentat de Ptah, iar in numeroase alte mitologii el reprezinta titlul de rex mundi. Identitatea presupune si evolutie, iar evolutia presupune si moarte, astfel Saturn a pus in fiecare lucru care exista si samanta propriului sfarsit, astfel tot ceea ce te hraneste te si distruge. De aici si sensul distrugerii si mortii atribuite lui Saturn. Ulterior crestinismul il reduce pe Saturn la...satana si spun ca il reduce deoarece in noul testament satana este doar purtatorul raului intre oameni si divinitate, e un soi de « daca nu esti cuminte te dau la tigani » adica in mare parte o forma de pedepsire a incalcarii legii de aici cu o pedeapsa, de dincolo si mai mult, in eternitate. Mi-as permite sa spun ca pe alocuri crestinismul oficial s-a cam « jucat » cu ideea de Saturn, cu ideea de Lucifer, cu ideea de Maria Magdalena ca si apostol al lui Iisus si in general cu ideea de femeie si de matriarhat ca realitate istorica si mai ales cu ideea de Iisus-omul. Spun crestinismul oficial delimitandu-l clar de gnosticism, de exemplu...dar sa revenim. Dupa aceasta « lupta » intre Saturn si Soare(cel nascut din pantecele Pamantului-mama) soldata cu victoria Soarelui, a mai aparut o faza de evolutie. Ocultismul ii opun pe Lucifer, Venus, Afrodita, Lunii. Dar ce legaturi poate avea Lucifer cu Afrodita. Venus(la romani) sau Afrodita(la greci) este infatisata de obicei cu oglinda in mana. Oglinda este simbolul puterii pe care o are reflectia de a schimba dorintele. Zeul reflectiei este marele luminator de pe cerul noptii, simbolul reflectiei (« noaptea e un sfetnic bun ») fiind luna. In toate culturile antice luna controla nu doar fertilitatea ci si gandirea. Si astfel asa cum mai inainte au aparut cei 7 elohimi, adica cele 7 moduri de perceptie ale lui D-zeu , asa acum a aparut Iehova, zeul lunii, sa-l tina in frau pe Venus/Lucifer. Asocierea lui Lucifer cu luceafarul de dimineata, respectiv planeta Venus o avem si in biblie in Isaia 14:12 : « Cum ai cazut tu din ceruri, stea stralucitoare, fecior al diminetii ». Luciferus in limba latina este tradus prin aducatorul de lumina. La o analiza mai atenta constatam ca si Venus/Afrodita ca si Lucifer sunt animati de sexualitate respectiv de dorinte carnale. Lucifer o ispiteste pe Eva cu un mar, iar Paris ii inmaneaza Afroditei marul, intr-un gest care duce la rapirea Elenei si izbucnirea razboiului troian . La nivel universal marul este considerat fructul zeitei Venus si planetei Venus ptr ca pozitia samburilor atunci cand marul este taiat pe jumatate reproduce traiectoria pe care se deplaseaza in cadrul unui ciclu de 40 de ani : si anume o stea in 5 colturi, care cu varful in sus este simbolul omului si cu varful in jos este simbolul fiarei. Lucifer este rau, dar este un rau necesar. Prin pacat si decadere s-a trecut de la stadiul vegetal la cel animal, am capatat constienta. Animalul o are, planta nu. Dealtfel, in mitologia populatiilor amerindiene Venus se numeste Quetzal Coatl si este reprezentata ca si femeia-sarpe. Traditia spune ca atunci cand a cazut, Lucifer a pierdut un smarald mare de pe frunte, adica capacitatea de perceptie al celui de-al 3-lea ochi, al 6-lea simt, perceptia extrasenzoriala. Stiinta ne povesteste tot acest proces in alti termeni, dar pana la urma rezultatul este acelasi. Oamenii de stiinta spun ca un moment foarte imprtant in aceasta evolutie a fost aparitia prin evolutie a bacteriei ptr ca ea a generat ptr prima oara oxigen. In acel moment, se pare, s-a facut diferenta intre pamant si celelalte planete din sistemul solar. Apoi apare , ca o consecinta a oxigenului si ozonul, cu un rol foarte important in mentinerea vietii, acela de protectie fata de radiatiile cosmice. Animalele s-au nascut, se pare in apa si amfibienii au fost cei care au facut saltul din mediul acvatic in mediul terestru. Ei spun ca acestia sunt stramosii nostrii. Eu am multe rezerve argumentate fata de aceasta teorie despre care insa nu voi scrie aici. Acum 65 de milioane de ani, un asteriod, se pare de 10 km marime se ciocneste de pamant si declanseaza primul eveniment notat de istorie : era glaciara. Cam acestea sunt in mare cateva borne de intelegere a procesului primar al creatiei. Primar ptr ca creatia este continua. Iar acum la finalul acestei scrisori cateva concluzii: mai intai in ceea ce priveste relatia credinta-religie-biserica(moschee-templu,etc.) : - am mai spus-o. Religiile monoteiste sunt religii de sinteza. Ele reprezinta pe de-o parte o mare parte din invataturile traditiilor antice si pe de alta parte, spre deosebire de invataturile antice, acestea au intrat in social au intrat in politica distorsionand si manipuland sensul initial al religiei, ba chiar si sensul cartilor sfinte, de orice fel ar fi ele. Stiinta prin instrumentele sale si prin mentalitatea  oamenilor de stiinta, eludeaza in mod intentionat componenta spirituala, emotionala din actul istoric, stiintific studiat. Printr-o observatie simpla constatam in ambele cazuri faptul ca punctul de vedere este incomplet ptr ca intre observator si subiect sunt puse diverse porti, valuri, automatisme, care nu fac altceva decat sa reduca nivelul perceptiei. Nici ocultismul nu duce lipsa de astfel de probleme. Dar ca o « coincidenta » daca reusim sa vedem lucrurile in ansamblu, mai putem observa ca ,impreuna, calea religiei, cu calea stiintei si cu calea oculta creeaza, de abia atunci, imaginea completa. Si cred ca de aici, din momentul in care omenirea va accepta aceasta ingemanare, sau de atunci vom reusi sa facem diferenta si sa intelegem ca nu exista supra natural, ca nu exista minuni, ca nu exista inexplicabil si ca pana la urma intelegerea este doar o problema de perceptie si de mentalitate.

2014, 20 octombrie, Belgrad
Concluzia acestui ciclu este aceea ca in relatia mea cu ceea ce percep ca fiind realitate cred, simt, gandesc si cunosc urmatoarele :
1. Iar asta mi se pare definitoriu. Sunt o entitate constienta de sine care percepe realitatea inconjuratoare prin intermediul a 5 simturi. Educatia si cunoasterea m-au invatat ca ma numesc om, ca cele 5 simturi pe langa faptul ca s-au dovedit, dupa ultimile descoperiri stiintifice ca sunt limitate in a cunoaste realitatea, dupa alte cercetari dovedindu-se stiintific si confirmand deasemenea vechi invataturi traditionale, pe care tot cunoasterea m-a invatat ca se numesc ezoterice, ca simturile, pe langa functia lor de perceptie, functioneaza si ca niste filtre comandate de la centru, de creier, de aici si indoiala, cercetata indeosebi de filosofie si psihologie prin care se ridica un mare semn de intrebare fata de veridicitatea perceptiei avand in vedere ca organele respective sunt si perceptorii dar si filtrante si ca oricum realitatea obiectiva (intreaga realitate) este mult mai vasta decat realitatea subiectiva (realitatea perceputa). De aici, avand in vedere ambiguitatea evidenta a perceptiei, dar si a faptului ca este incompleta, s-au nascut cele mai multe contradictii ale omenirii, in general, dar si cele mai multe ispite ale omului, in particular. O sa explic putin mai tarziu de ce ispite. Asadar traiesc, in mod normal, intr-o realitate relativa de care relativitate e mai bine sa nu fiu constient caci constienta acestei situatii triplata de nestiinta si neincredere poate crea o disperare aproape fatala, dupa parerea mea. De aici, poate si diferitele curente literare, filosofice sau sociale de-a lungul istoriei umane cunoscute, manifestand fie asa numitul spleen, sau pesimism, negare si respingere.
2. Traim in fiecare zi si constient sau nu ne raportam la o istorie de numai...9000 de ani adica de la potop incoace. Homo sapiens-sapiens, adica forma actuala de evolutie, generata stiintific, a omului, are insa varsta de 40000 de ani, ca sa nu mai vorbim de celelalte stadii de evolutie anterioare si nu cu mult mai putin evoluate. De aici se poate lesne observa faptul ca ne cunoastem istoria, iar din istorie decurge modul de viata, traditiile, credintele, industrializarea, tehnologizarea, informatizarea, conceptul de familie, perpetuarea speciei si toate celelalte subansamble ale existentei noastre actuale si cotidiene, mai putin de un sfert. Inchipuieste-ti cum ar fi sa iti cunosti sau sa iti percepi copii, de exemplu, doar pe sfert sau sa vezi doar un sfert din ceea ce mananci sau sa stii doar un sfert din tot ceea ce stii sau esti. Sunt convins ca ar fi teribil de greu si nu ma indoiesc ca este chiar asa. Extrapoland acest sentiment la personajul colectiv numit umanitate situatia nu se schimba cu nimic. Relativitatea realitatii se dubleaza si cu relativitatea istoriei, respectiv a stiintei de sine a umanitatii, in general, dar si a omului, in particular. Pana aici nimic nou pentru ca ceea ce spun eu acum, cu micile mele mijloace cognitivo-motrice, le-a spus ceva mai demult o forta naturii numita Albert Einstein. Cu alte cuvinte, prezentul, care de fapt dureaza, se pare, mai putin de o secunda il percepem limitat, iar trecutul, deasemenea, mai degraba este o necunoscuta. In ceea ce priveste educatia, deasemenea este dovedit caracterul ei mecanicist si lipsa unor perspective plenare fata de ceea ce omul ar trebui sa stie, sa fie, sa inteleaga. Cunoasterea fie prin stiinta, sau cultura la un nivel strict de aspiratii intelectuale, in mare parte ii lipseste sau cu siguranta nu gaseste raspunsuri apropiate fata de intrebarile fundamentale ale existentei noastre.
3. Atunci ce ramane ? Chiar nu e nimic real, sau altfel spus nu e nimic solid statuat la care sa ne putem raporta, pe care sa ne putem sprijinii ? Ba da. Cu conditia sa ai putina atentie si putin discernamant. Sunt doua realitati omniprezente de-a lungul existentei noastre in stare beta (respectiv atunci cand suntem trezi, constienti, in activitate), dar se pare ca si in stare alfa, delta sau teta (atunci cand ne aflam in diversele stadii de somn, deci de inactivitate aparenta) atunci cand perceptia extra senzoriala respectiv capacitatile noastre aflate in stare latenta se activeaza sau pot fi activate si dezvoltate. Cele doua realitati sunt realitatea evidenta a gandurilor si realitatea evidenta a sentimentelor. Si e absolut evident ptr orice om omniprezenta si constienta lor, mai ales ca spre deosebire de realitatea exterioara acestea, pe care le vom numi realitate interioara, nu are nevoie de organe de perceptie sau de filtre (cu toate ca oamenii isi « confectioneaza » tot felul de « filtre » fie prin educatie, fie prin experienta sau cunoastere-necunoastere. Conform unei statistici nu stiu cat de exacta, dar interesanta, se pare ca ne « vin » pe zi circa 70000 de ganduri pe zi. Practic aceasta realitate evidenta a sinelui nostru poate fi comparata cu valurile unui ocean. Ele sunt permanente si necontrolate constient. Acelasi lucru se intampla si cu sentimentele. In zona trairilor sufletesti gasim deasemenea si intuitia sau centrul manifestarilor subliminale, respectiv limbajul trupului. Atentia despre care spuneam mai devreme, ar trebui focusata pe aceste fenomene, respectiv gandurile si emotiile, mai exact pe controlul lor si mai apoi pe organizarea si manevrarea lor. Stiintific vorbind ele sunt niste descarcari sau reactii fizico-chimice, respectiv inductii electro-magnetice si reactii chimice, generate reactiv la diversi stimuli interiori sau exteriori si controlate fiziologic de ceea ce numim subconstient. Religios vorbind ele sunt prezenta lui Dumnezeu in noi, felul in care el ne vorbeste si ne indruma. Unii cred ca le vorbeste Dumnezeul din noi, iar altii pun treaba asta pe seama ingerului pazitor. Ezoteric vorbind ele sunt caile noastre de comunicare si de desavarsire cu si catre lumea de sus, respectiv cu celelalte parti ale unui intreg numit Tot, adica celelalte spirite (oameni), natura sau realitatea obiectiva si creatorul. Suma celor trei tipuri de perceptie cred ca reprezinta raspunsul la ceea ce suntem noi de fapt, la ceea ce facem noi de fapt si la ceea ce devenim noi de fapt in fiecare secunda a existentei noastre in spatiu si timp, asa cum le cunoastem acum. Omul luat in mod individual si omenirea ca si entitate colectiva va putea percepe corect aceasta situatie doar atunci cand va intelege, in sfarsit, ca natura stiintifica, religioasa si ezoterica a realitatii este complementara si nu antagonica, iar asta se traduce prin constienta comunitatii, prin constienta parcursului de la existenta comuna dar inconstienta de la inceputuri, mai apoi prin coborarea in constienta dar cu o componenta puternica de dividere prin egoism, necesara insa pentru ca am descoperit cunoasterea si libertatea si reintoarcerea la comunitatea initiala constient si prin inaltarea realitatii de aici impreuna cu inaltarea propriului egoism prin inaltarea catre intelegerea altruismului creatorului si a creatiei sale. Discernamantul despre care vorbeam mai devreme vine dupa ce acea atentia s-a asezat si el trebuie sa tina cont, pana la urma de cele 7 legi ale Kybalionului. Ele exista intr-un fel sau altul si in stiinta si in religie si in spiritualitate. Legile respective au fost statuate de cel pe care il cunoastem ca Hermes Trismegistul, adica cel intrupat constient de trei ori, mai intai in Egiptul antic ca si zeul Toth, mai apoi ca si Hermes in Grecia, zeul intelepciunii, iar mai apoi ca si parintele alchimiei si astrologiei in traditia occidentala a evului mediu. Pe scurt, cele 7 principii kybalionice sunt urmatoarele :
PRINCIPIUL MENTALISMULUI
- care spune ca totul este spirit si ca universul este mental
PRINCIPIUL CORESPONDENTEI
- care spune ca « ceea ce este sus este si jos si ceea ce este jos este si sus » sau altfel spus « precum in cer asa si pe pamant »
PRINCIPIUL VIBRATIEI
- care spune ca nimic nu sta, totul se misca, totul vibreaza, atat macrocosmic cat si microcosmic, dar si ca exista milioane de grade ale vibratiei constituite prin frecvente.
PRINCIPIUL POLARITATII
- care spune ca totul este dublu si dual, ca are doua extreme de natura si semnificatie identica, dar de grade diferite.
PRINCIPIUL RITMULUI
- care spune ca totul curge, inauntru sau inafara, totul evolueaza si degenereaza plecand si intorcandu-se in acelasi loc.
PRINCIPIUL CAUZEI SI EFECTULUI
- care spune ca orice cauza are efectul sau si orice efect are cauza sa. Nu exista hazard si sunt numeroase planuri ale cauzalitatii
PRINCIPIUL GENULUI
- care spune ca este un gen in tot ce exista. Masculinul si femininul, dar nu in aceptiunea creata noua de educatia primita, este ceea ce creaza si reinoieste.
Am fost foarte scurt dar e lesne de inteles ca despre fiecare principiu de-a lungul istoriei sau scris biblioteci intregi de carti din diverse domenii sau perspective. La o judecata mai atenta si cat mai obiectiva se poate observa ca, practic realitatea, existenta, creatorul si creatia se raporteaza, depind si se manifesta conform acestor principii.
Mi se pare foarte relevant, fata de ceea ce ti-am scris aici, un text al lui Petre Tutea care spune asa :
«Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialităţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansaţi, mecanic şi material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie. »
Mi-as permite sa traduc ideea de sfant cu ideea de initiat. Ideea de minune cu ideea de neinteles, de perceput extrasenzorial.
Iti spuneam la un moment dat despre ispita. Ea este un mecanism de evolutie. Prin ea devenim. Suntem mai aproape. Evident invingand-o. Contextul este acela ca nu exista bine si rau ptr ca fiecare element al realitatii, din acest punct de vedere se supune principiului polaritatii.
Am ajuns la final. Pot spune ca acestea sunt principiile si conceptia pe care eu mi-am format-o despre ceea ce sunt, care este menirea mea si spre ce ma indrept si ca reprezinta drumul pe care ma straduiesc sa merg si pe care il simt natural si adevarat din punctul meu de vedere in aceasta realitate numita de unii natura, de altii Dumnezeu, Allah, Yehova, Brahma, sau Creator, Marele Arhitect, Totul etc., in care probabil ca mi-am propus sa ma inalt si in care probabil ca mai devreme sau mai tarziu voi evolua.