"Transparenţa este, de fapt, un alt cuvânt pentru adevăr." - Neale Donald Walsch




De mai bine de o saptamana incerc sa transmit o anumita atitudine, un anumit pattern de gandire, o anumita “socoteala” cum ar spune nea Ilie, omul care ne aduce in fiecare saptamana legume si fructe proaspete(la multi ani nea Ilie). Care a fost impulsul initial?Pai a venit de la Andrei Partos, respectiv Iulia Radu care au prezentat in urma cu ceva vreme o raportare Media Forest despre top 10 cei mai difuzati artisti pe radiourile si televiziunile muzicale romanesti, din perioada 8-14 mai a.c. Reiesea de acolo faptul ca artistul Smiley, de exemplu, a fost difuzat de 745 de ori. Apoi a fost articolul despre campania soft-rotation si invitatia pentru la toamna de a ne intalni la o discutie despre radio, despre playlisturi etc. De aici incolo au inceput problemele. Au intervenit niste artisti care brusc au inceput sa ne spuna despre cum curge apa si de ce e noapte dupa zi, cu alte cuvinte aceleasi clisee cu “radiourile private trebuie sa plateasca facturi”, “radiourile private nu fac educatie”, “radiourile private fac ce vor”. Opinia si dreptul la opinie se opreste acolo unde incep regulile, respectiv justitia si legile. Daca nu exista legi atunci ele trebuiesc propuse de oameni de specialitate, adica oameni care au legatura cu radioul, cu televiziunea, cu muzica, cu jurnalismul. Asta pe de-o parte. Apoi pupincurismul este sport national in Romania. “Pe mine nu ma difuzeaza Kiss dar am nevoie de Kiss sau de oamenii de acolo pentru o campanie pe care o sustinem in media cu care se face un turneu prin tara unde ,iata cant si eu…” sau “nu ma pun cu posturile private ca nu se stie niciodata, daca ma trazneste D-zeu vreodata cu vreun hit, ce ma fac? Sa ma pun rau cu ei? Nu…” s.a.m.d. S-au adunat asadar o serie de opinionisti si o serie de “trompetisti” care au inceput sa toace vrute si nevrute. Puteam sa citesc si sa tac. Cum fac foarte multi. Numai ca acesti egoisti foarte multi care au impresia ca strutul este un animal care supravietuieste intotdeauna nu realizeaza si nu vor realiza niciodata ca binele comun generaza bine individual. Pe langa putina minte ca sa intelegi asta insa iti mai trebuie si un simt civic si unul de breasla pe care daca nu le ai “nici D-zeu nu le cere” cu atat mai putin eu…
Si am inceput sa dau cateva exemple de produse jenante ale acestui sistem. Nu erau noutati dar am adunat cateva ca sa scot in evidenta nu lipsa de talent sau de vocatie a subiectelor alese ci am vrut sa scot in evidenta lipsa crasa a sistemului fata de calitate, fata de buna-cuviinta si mai ales fata de egalitate de sanse. Nu mai un hater, sau vreun alt suparat de-asta pe tot si pe toate, ar fi vrut sa arate doar partile proaste si atunci m-am gandit sa dau un exemplu de artist pe care sistemul l-a exclus, nu de acum ci din totdeauna aproape, Laurentiu Cazan. Acum vin si merg mai departe si aici este o zona care nu tine de generatii sau de persoane izolate si intreb: De ce Aura Urziceanu s-a indepartat de Romania? De ce un artist de talia lui Adrian Daminescu s-a retras si n-a mai vrut sa aiba de a face cu toate aceste lucruri? De ce Alexandru Andries nu e invitat la un concert organizat de radio Zu, de exemplu? S-a spus de mult prea multe ori ca media privata nu are datoria sa sustina valorile nationale, ca nu are datoria sa faca educatie, ca nu are datoria sa acorde egalitate de sanse. Va mai dau odata un exemplu trait personal. Tele 7 abc. Televiziune privata. Radio @m+ mai apoi Activ fm. Dau aceste exemple pentru ca le cunosc peronal. Mi-ar placea sa cred si sa stiu ca sunt mai multe. Ne-a obligat cineva sa facem aproape 8 ani de zile vreo 50 de gale si vreo 200 de emisiuni, cu viniluri scoase , cu interviuri unele dintre ele memorabile, cu sute de mii de spectatori si milioane de telespectatori si cu peste 200 de titluri de artisti de toate felurile din Romania? Nu ne-a obligat nimeni. Am dat egalitate de sanse, sunt martori zeci, sute de artisti din Romania, am avut grija de un anumit standard tehnic si artistic al spectacolelor si al emisiunilor intr-o vreme in care muzica romaneasca era tratata cu dispret de aceleasi radiouri private. Pentru ei muzica romaneasca nu se califica. Pentru noi se califica iar oamenii umpleau salile pana la refuz iar ratingurile de audienta erau pe masura. De ce la unele posturi private merge treaba asta si la altele nu? De aici se poate incepe o discutie si nu cu preopinenti care sunt pe nicaieri ci cu oameni informati, cu date, cu statistici reale (nu mai deschid acum “cutia” cu realitatea fata de audiente ca asta e alt subiect gri), cu buna-cuviinta si cu dorinta de constructie. De ce Elena Carstea-Muttart a plecat din Romania? De ce Narcisa Suciu s-a retras in Finlanda? In mod sigur ca au avut si motive personale pe care nu le discutam. Dar oare au avut numai motive strict personale? Oare n-au avut si nemultumiri legate de piata muzicala din Romania, fata de faptul ca chiar daca publicul isi dorea reprezentatii cu acesti artisti, exista o interfata care spune: “Nu frate! Nu ii mai difuzam pe expiratii aia! Nu-I mai invitam in concerte! Nu sunt reprezentativi”- de ce nu erau reprezentativi? Pentru ca nu erau pe placul lor? Pentru ca nu dadeau spaga? Pentru ca nu erau suficient de umili? Va mai aduceti aminte despre incidentul cu piesa “Si ingerii au demonii lor” a lui Dan Bittman atunci cand acesta a acceptat unele schimbari pe piesa doar pentru faptul ca altfel nu era “difuzabila”? Sunt multe zone gri, sunt multe zone negre…
Asa ca, domnilor manageri de playlist, directori de programe sau cum va mai numiti, daca va pasa de o corecta imagine a dv. ca oameni si profesionisti, daca va pasa si doriti sa fiti respectati pentru ca si dv. respectati deontologia profesionala si respectati publicul dv., daca doriti ca postul de radio la care lucrati sa aiba ceea ce se numeste certificat de incredere sau tine la propria reputatie scoateti la lumina softurile acelea prin care selectati piesele pe care urmeaza sa le difuzati. Iesiti in presa si comunicati circuitul unei piese pentru ca va place sau nu, dv. creati hituri si dv. creati gusturi muzicale, fara sa vreti faceti educatie muzicala. Asumati-va aceste lucruri si nu veti mai fi acuzati de nimic. Cu tacerea cu care va manifestati nu va faceti decat un mic deserviciu deocamdata dar care va avea efect de avalansa in foarte scurta vreme.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Eurovision 2017 - victoria bunului simt asupra muzicii la kilogram

Scrisori catre un prieten muzician indepartat - partea a treia

Interpreti OK! Creatori YOK! - Eurovision Romania 2017